ICCJ. Decizia nr. 1363/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1363/2004
Dosar nr. 4169/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308 din 28 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.F. la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea a două fapte de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru un termen de încercare de 6 ani.
S-a făcut aplicarea art. 863 C. pen.
S-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 27 iulie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată P.I. a renunţat la pretenţiile civile.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.V., la plata sumei de 3 milioane lei către partea civilă D.D. şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 iulie 2002, inculpatul S.F. a smuls de la gâtul părţii vătămate D.D.C., ce se deplasa pe Şos. Vergului, un lănţişor din aur, pe care ulterior l-a vândut unei persoane rămasă necunoscută, cu suma de 250.000 lei.
La data de 16 iulie 2002, operând în acelaşi mod, inculpatul S.F. a smuls de la gâtul părţii vătămate P.I. ce se deplasa pe Şos. Vergului, un lănţişor din aur, lănţişorul a cedat, inculpatul îndepărtându-se având asupra sa numai medalionul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul nerespectării dispoziţiilor art. 1101 alin. (1) teza finală C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul inculpatului minor şi a art. 118 lit. d) C. pen., privind confiscarea specială.
S-a mai criticat hotărârea primei instanţe şi sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 432 din 15 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A dispus desfiinţarea parţială a sentinţei şi în fond, înlăturarea aplicării art. 861 şi art. 863 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.F., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, reducerea pedepselor aplicate şi suspendarea executării sub supraveghere a acestora, conform art. 861 C. pen.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea aplicării prevederilor art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum s-a dispus prin hotărârea primei instanţe.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de un amplu şi judicios material probator administrat în cauză şi au aplicat pedepse just individualizate, conform art. 72 şi art. 52 C. pen., sub aspectul cuantumului lor, iar instanţa de apel a înlăturat aplicarea art. 861 C. pen.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat, acestea fiind săvârşite în loc public, prin acostarea părţilor vătămate, cărora le-a creat o stare psihică deprimantă, starea de şoc persistând şi după consumarea faptelor, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestuia.
Astfel, din actele dosarului rezultă că acesta a făcut declaraţii contradictorii, iniţial nu a recunoscut nici o faptă, ulterior recunoscând doar tâlhăria comisă asupra părţii vătămate D.D.C., este neşcolarizat, provine dintr-o familie dezorganizată, fiind crescut de bunici, astfel că lăsat în libertate, nu ar avea condiţii să se reeduce.
Aşa fiind, nu există temeiuri pentru reducerea pedepselor aplicate inculpatului şi nici pentru menţinerea dispoziţiilor art. 861 C. pen., referitor la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul S.F. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 432 din 15 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1360/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1369/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
