ICCJ. Decizia nr. 1358/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1358/2004
Dosar nr. 5026/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 5 martie 2003 Tribunalul Galaţi a dispus condamnarea inculpaţilor:
- D.V.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei, perioada arestării preventive de la 9 aprilie 2001, la 30 aprilie 2001.
- M.I. ş.
- C.N.G. la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99.
În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării pedepselor de câte 6 luni închisoare, aplicate inculpaţilor prin sentinţa penală nr. 1067 din 15 aprilie 2002 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin neapelare la 27 aprilie 2004, pedepse ce se vor contopi cu pedepsele aplicate fiecărui inculpat prin prezenta hotărâre, dispunându-se ca aceştia să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru fiecare inculpat.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- M.F. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte 3.750.000 lei ce nu a servit la despăgubirea părţii vătămate B.I., care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte 125.000 lei, care nu a servit la despăgubirea cumpărătorului de bună credinţă B.V.
În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 1000 alin. (1) şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii minori D.V.G., M.I., C.N.G. şi M.F. în solidar, iar pe inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C., M.P., M.D., C.E., C.D., M.V. şi M.A. la plata sumei de 1.200 lei, către partea vătămată S.A., constituită parte civilă, cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 14 C. proc. pen., referitor la art. 998, art. 1000 alin. (1) şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii minori, D.V.G., M.I., C.N.G. în solidar iar pe aceştia în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C., C.E., C.D., M.V., M.A. la plata sumei de 1.100.000 lei, către partea vătămată A.F. constituită parte civilă, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat prin infracţiune, părţii vătămate B.V.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.V.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C., la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, pe inculpatul C.N.G., în solidar cu părţile responsabile civilmente C.E. şi C.D. la plata sumei de 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, pe inculpatul M.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.V. şi, M.A. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul M.F., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.P. şi M.D. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 600.000 lei onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii D.V.G., M.F., C.N.G. şi M.I. erau colegi.
În perioada februarie – martie 2001 în baza unei rezoluţii infracţionale comune, aceştia au urmărit diverse persoane de sex feminin cărora inculpatul D.V.G. le-a sustras poşetele, în împrejurările ce urmează a fi menţionate.
În după amiaza zilei de 27 februarie 2001 inculpatul D.V.G. şi cei trei învinuiţi au mers la sediul Banc Post situat lângă Piaţa Centrală, de unde învinuitul M.F. trebuia să-şi ridice alocaţia.
Acesta a observat două femei una având asupra sa o sumă mare de bani şi le-a comunicat prietenilor săi acest aspect, hotărând împreună să o urmărească pentru a-i sustrage poşeta.
Cele două femei s-au deplasat către Complexul Spicul unde s-au despărţit, fiind urmărite îndeaproape de învinuiţi şi inculpat.
Partea vătămată B.I. a urcat într-un maxi-taxi în direct, astfel că cei patru s-au despărţit.
Inculpaţii M.I. şi C.N.G. au rămas să aştepte în zona magazinului R., iar inculpatul D.V.G. şi învinuitul M.F. au urcat într-un maxi-taxi, coborând în acelaşi loc cu partea vătămată.
Au urmărit-o pe aceasta până în apropierea blocului în care locuia şi în timp ce învinuitul M.F. a rămas la colţul blocului, inculpatul D.V.G. a intrat în casa scării după partea vătămată, depăşind-o şi observând că s-a oprit în dreptul uşii la et.1, s-a întors brusc smulgându-i poşeta de pe umăr.
Partea vătămată a opus rezistenţă ţinând de poşetă şi apucându-l pe inculpat de guler, astfel că s-a dezechilibrat şi a căzut pe trepte, lovindu-se la nivelul gurii.
Partea vătămată a suferit astfel leziuni faciale cu plagă penetrantă la buza superioară cu fracturi ale unor dinţi incluşi într-o lucrare protetică, necesitând pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.
În poşeta părţii vătămate se afla un telefon mobil de culoare gri cu clapetă, bijuterii din aur, suma de 1.000.000 lei şi 200 dolari S.U.A., actele de identitate şi permisul de conducere ale părţii vătămate, două carduri B.P. şi bilete pe numele părţii vătămate, bunuri în valoare totală de 17.000.000 lei.
Inculpaţii M.F. şi D.V.G. au plecat imediat cu un maxi taxi coborând la o distanţă mică şi au verificat conţinutul genţii.
Au luat suma de 1.000.000 lei şi telefonul mobil şi biletele B. şi datorită grabei nu au mai observat şi celelalte bunuri, aflate în alte compartimente ale genţii.
Au aruncat portofelul cu acte în curtea unei secţii de Poliţie, iar poşeta au aruncat-o pe fereastra de aerisire din tronsonul unui bloc şi au fugit, fără a observa că fereastra este prevăzută cu gratii.
Cei doi au mers la magazinul R. unde s-au întâlnit cu învinuiţii M.I. şi C.N.G. şi au împărţit suma de 1.000.000 lei.
Inculpatul D.V.G. a dat telefonul unei persoane necunoscute în schimbul a două telefoane.
Unul dintre ele a fost vândut de inculpatul D.V.G., unui dealer din cartierul M., în schimbul sumei de 600.000 lei.
Celălalt telefon a rămas la inculpatul C.N.G., care i l-a dat martorului B.I., pentru a-l vinde acesta din urmă pierzând telefonul.
Portofelul în care se aflau cardurile B.P., buletinul de identitate şi permisul de conducere al părţii vătămate au fost găsite de un lucrător de poliţie în curtea secţiei şi restituite părţii vătămate.
În ziua de 20 martie 2001 inculpaţii D.V.G., M.F., C.N.G. şi M.I. au mers în zona băncii B.P., cu intenţia de a sustrage poşeta.
Ultimii doi inculpaţi au rămas potrivit înţelegerii în acel loc, iar inculpatul D.V.G. a plecat în căutarea unei ţinte.
A observat iniţial o femeie în vârstă care a intrat însă în scara unui bloc şi apoi a văzut-o pe partea vătămată S.A., care avea în mână o borsetă.
Inculpatul a urmărit-o pe aceasta până a ajuns pe o alee dintre blocuri şi i-a smuls pe la spate borseta din mână, fugind în direcţia B.P.
Fiind urmărit de partea vătămată inculpatul i-a alertat şi pe ceilalţi învinuiţi, fugind cu toţii către staţia de taxi-uri din zona hotelului D.
Au urcat cu toţii în taxiul condus de martorul O.C.D., mergând în cartierul M.
În maşină aceştia au verificat conţinutul borsetei găsind suma de 1.300.000 lei, un telefon cu carcasă albastră fisurată şi 3 pixuri cu inscripţia H.
Au împărţit pixurile şi banii în mod egal aruncând borseta pe geam.
Martorul O.C.D. a observat la aceştia telefonul de culoare albastră, dar nu a sesizat momentul aruncării borsetei.
Inculpaţii M.F., C.N.G. şi D.V.G. au mers cu taxiul la magazinul S.C. SRL, situat lângă restaurantul O., unde inculpatul D.V.G. şi învinuitul C.N.G. au oferit spre vânzare telefonul în schimbul sumei de 1.000.000 lei.
Martorii V.D.N., B.V. şi N.M. au refuzat achiziţionarea telefonului, preţul fiind prea mare.
Cu acelaşi taxi învinuiţii şi inculpatul s-au deplasat la un alt magazin încercând să vândă telefonul martorului P.V., iar apoi s-au reîntors la SC S.C. SRL, unde au vândut telefonul martorului V.D., în schimbul sumei de 500.000 lei, pe care au împărţit-o.
În ziua de 22 martie 2001, inculpaţii D.V.G., C.N.G. şi M.I. au hotărât să nu mai meargă la şcoală în acea zi şi să sustragă poşeta în zona centrală a oraşului.
Au mers împreună în zona Navelor învinuiţii rămânând în faţa sediului I.
Inculpatul D.V.G. a plecat în urmărirea unei femei, dar aceasta a intrat în scara unui bloc şi a renunţat.
În spatele blocului a observat-o pe partea vătămată A.F., pe care a urmărit-o până în dreptul unui tronson, loc unde a îmbrâncit-o şi i-a smuls geanta, pe care o avea pe umăr.
Inculpatul a mers la locul unde se aflau ceilalţi doi învinuiţi şi au căutat în geantă, găsind suma de 23.000 lei, precum şi diverse acte.
Taxiul a fost plătit cu banii găsiţi în poşetă, iar aceasta a fost aruncată în zona cartierului M.
Câteva ore mai târziu, inculpaţii D.V.G., C.N.G. şi M.I., însoţiţi de această dată şi de învinuitul M.F., au mers în zona Pieţei Centrale.
Inculpaţii D.V.G. şi M.F. au plecat în căutarea de persoane cu poşetă, iar ceilalţi doi învinuiţi au rămas în apropierea restaurantului Carpaţi.
La un moment dat, inculpatul D.V.G. a observat-o pe partea vătămată B.V. s-a apropiat de ea şi a împins-o, aceasta căzând, iar apoi i-a smuls poşeta fugind către B.P.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii D.V.G., M.I., C.N.G. şi O.F.
În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea atacată, sub următoarele aspecte:
- instanţa de judecată a omis să reţină la încadrarea juridică a infracţiunilor de tâlhărie şi respectiv complicitate la infracţiunea de tâlhărie săvârşite de inculpaţi, alin. (1) al art. 211 C. pen.
- instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., în loc de art. 118 lit. d) C. pen.;
- instanţa de fond a aplicat în mod greşit regulile solidarităţii în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei;
- pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea reduse.
Inculpaţii au criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le consideră excesiv de severe, solicitând reducerea lor.
Prin Decizia penală nr. 590/ A din 15 octombrie 2003 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 122 din 5 martie 2003 a Tribunalului Galaţi şi rejudecând:
A fost completată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii minori D.V.G., M.I., C.N.G. şi M.F.
A fost modificat temeiul juridic al confiscării de la inculpaţi a sumelor de câte 125.000 lei, din dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., în dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale aplicate.
Au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii minori D.V.G., M.I., C.N.G. şi M.F.
Au fost obligaţi inculpaţii minori D.V.G., M.I. şi C.N.G., în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumelor de câte 1.500.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 600.000 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel, s-a dispus să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost obligat inculpatul minor M.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii D.V.G., C.N.G. şi M.I.
În recursul său, inculpatul D.V.G. a criticat hotărârea atacată în sensul că instanţa de apel a procedat la judecarea apelului, fără ca procedura de citare faţă de el să fie îndeplinită, fiind citat la o adresă greşită. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării sub supraveghere a acesteia.
În recursurile lor, inculpaţii C.N.G. şi M.I. au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Examinând recursurile declarate în raport de motivele invocate, se constată că acestea nu sunt fondate şi urmează să fie respinse.
În ce priveşte susţinerea inculpatului D.V.G. în sensul că apelul său a fost soluţionat fără ca procedura de citare cu el să fie legal îndeplinită, nu este întemeiată.
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că la termenul de judecată când a fost judecat apelul declarat de inculpatul D.V.G., acesta a fost citat la adresa indicată în declaraţiile sale, citaţie semnată de mama sa, precum şi prin afişare la Consiliul Local Galaţi, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind restituite la dosar.
De asemenea, se constată că din adresa emisă de Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Galaţi, secţia a 2–a poliţie, rezultă că mandatul de aducere nr. 1127 din 24 septembrie 2003, privind pe numitul D.V.G. a fost pus în executare la adresa acestuia din Galaţi.
Pe de altă parte, din declaraţia mamei aceluiaşi inculpat, care a fost ataşată la adresa mai sus menţionată, se confirmă faptul că D.V.G. a plecat de acasă, undeva în judeţul Tulcea, nu îi cunoaşte adresa, însă în realitate acesta se sustrăgea cercetării judecătoreşti.
Aşadar, la judecarea apelului procedura de citare faţă de inculpatul D.V.G. a fost legal îndeplinită, neexistând temeiuri pentru trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, urmând ca cererea lui formulată în acest sens să fie respinsă, ca nefondată.
În ce priveşte criticile formulate de inculpaţi referitoare la individualizarea pedepselor aplicate, se constată că nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările, care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege, se constată că instanţele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările săvârşirii lor, numărul mare de infracţiuni comise la intervale mici de timp, dar şi de datele ce caracterizează persoana lor.
Din fişele de cazier judiciar rezultă că inculpaţii M.I. şi C.N.G. sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind condamnaţi, prin sentinţa penală nr. 1067 din 15 aprilie 2002 a Judecătoriei Galaţi, la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
De asemenea, ţinând seama că inculpatul D.V.G. în perioada februarie – martie 2001, a sustras prin folosirea de violenţe poşetele în care se aflau bunuri în valoare totală de 26.100.000 lei, de la patru părţi vătămate ceea ce dovedeşte perseverenţa lui infracţională, se apreciază că scopul şi funcţiile pedepsei astfel cum sunt, prevăzute de art. 52 C. pen., nu pot fi realizate decât prin executarea acesteia, în regim de detenţie.
De altfel, pedepsele de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.V.G. şi de câte 2 ani şi 8 luni închisoare aplicate inculpaţilor M.I. şi C.N.G. sunt în măsură să asigure reeducarea lor, în vederea reinserţiei în comunitate şi prevenţia generală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii D.V.G., C.N.G. şi M.I.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.V.G. timpul arestării preventive de la 9 aprilie 2001, până la data punerii efective în libertate şi de la data reîncarcerării, până la 10 martie 2004.
Se va constata că inculpatul M.I. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi urmează să fie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.N.G., D.V.G. şi M.I., împotriva deciziei penale nr. 590/ A din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.V.G., timpul arestării preventive de la de 9 aprilie 2001, până la data punerii efective în libertate şi de la data reîncarcerării, până la 10 martie 2004.
Constată că inculpatul M.I. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat D.V.G. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenţii inculpaţi C.N.G. şi M.I. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1355/2004. Penal. Art.215 alin. 2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1360/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
