ICCJ. Decizia nr. 1552/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1552/2004
Dosar nr. 5284/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117 din 17 septembrie 2000, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpata L.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 57 şi art. 71 C. pen. A fost scăzută din pedeapsă perioada arestării preventive.
S-a dispus obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC S.R.O. SA Craiova şi a respins, ca nefondate, cererile privind angajarea răspunderii civile a părţilor responsabile civilmente B.P., N.I., R.E. şi G.A. A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită în faza urmăririi penale asupra apartamentului şi a autoturismului proprietatea inculpatei.
Tribunalul a reţinut că inculpata L.E. a îndeplinit funcţia de casier la SC S.R. Bucureşti, filiala Caracal. În urma unui control s-a constatat o discordanţă între soldul scriptic evidenţiat în registrul de casă la suma de 247.510.755 lei faţă de soldul faptic de 9.432.525 lei şi au fost sesizate organele de cercetare penală pentru diferenţa constatată lipsă.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a confirmat existenţa unui minus în gestiunea inculpatei, în sumă 238.078.230 lei.
S-a reţinut că inculpata şi-a însuşit în mod repetat sume de bani din gestiune, menţinând în mod artificial, scriptic, un sold ridicat pentru a nu fi descoperită, ridicând bani de la bancă din contul societăţii pentru efectuarea unor plăţi.
Prin Decizia penală nr. 266/ A din 8 noiembrie 2001, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi de inculpata L.E., a casat sentinţa atacată şi a înlăturat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., schimbând încadrarea juridică a faptei în art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) A condamnat pe inculpată, în baza acestui text, la pedeapsa de 3 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea de apel a reţinut că în raport cu modificarea art. 146 C. pen., se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei, reţinându-se aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a înlăturat aplicarea circumstanţelor atenuante faţă de comportarea nesinceră a inculpatei.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 2561 din 22 mai 2002 a admis recursul declarat de inculpata L.E. şi a casat Decizia atacată trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Curtea a constatat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra raportului de expertiză contabilă întocmit de S.G., încălcând prevederile art. 62 şi art. 63 C. proc. pen. şi a considerat că este necesară efectuarea unei noi expertize contabile care să vizeze atât gestiunea casierei, cât şi a mărfurilor.
În motivele de apel formulate de parchet s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în raport cu modificarea art. 146 C. pen. şi înlăturarea circumstanţelor atenuante acordate în mod nejustificat inculpatei de prima instanţă. S-a mai criticat sentinţa şi sub aspectul neobligării, în solidar cu inculpata, a părţilor responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către partea civilă, precum şi sub aspectul nerespectării art. 88 şi art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
În apelul inculpatei s-a susţinut că hotărârea este nelegală sub aspectul condamnării sale.
Rejudecând aceste apeluri în urma casării cu trimitere a primei decizii, Curtea de Apel Piteşti, a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, pentru stabilirea valorii reale a prejudiciului, în final, reţinându-se în gestiunea inculpatei aceeaşi diferenţă în minus de 238.078.230 lei, reţinută iniţial şi de organul de control financiar.
Prin Decizia penală nr. 237/ A din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi de inculpata L.E., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 117 din 27 septembrie 2000 a Tribunalului Vâlcea, a înlăturat aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a schimbat, în baza art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică a faptei din art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpata L.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa, atrăgând atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea de apel a constatat că inculpata era singura persoană care avea cheia de la casierie şi nu sunt dovezi din care să rezulte că alte persoane i-ar fi sustras unele documente contabile, prin care s-ar fi justificat absenţa sumelor.
De asemenea, s-a reţinut că absenţa documentelor invocate de inculpată nu poate dovedi efectuarea unor operaţiuni contabile care nu sunt înregistrate nici în registrul de casă, toate documentele trebuind să fie înregistrate zilnic în acest registru.
Instanţa de apel a reţinut temeinicia sentinţei sub aspectul situaţiei de fapt şi al vinovăţiei inculpatei.
Referitor la apelul declarat de parchet, s-a constatat temeinicia motivelor privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în raport cu modificarea art. 146 C. pen., conform art. 334 C. proc. pen., precum şi cu privire la reţinerea în mod nejustificat, în favoarea inculpatei a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. Referitor la al treilea motiv de apel al parchetului, vizând obligarea, în solidar cu inculpata, a părţilor responsabile civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă, curtea de apel a considerat că este nefondat, inculpata urmând să răspundă personal, întrucât ea şi-a însuşit sumele de bani din casierie, în mod repetat.
Cu privire la motivul de recurs formulat de parchet vizând încălcarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi a art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat, de asemenea, netemeinicia susţinerilor, întrucât şi în minută şi în dispozitiv s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestului preventiv pe perioada 3 iunie - 12 iulie 1999.
S-a mai constatat incidenţa art. 1 din Legea nr. 543/2002, constatându-se graţiată integral şi condiţionat pedeapsa, făcându-se şi aplicarea art. 7 din aceeaşi lege.
Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs. A susţinut că nu există nici o lipsă efectivă în gestiune, ci doar una scriptică, întrucât, în realitate ea nu şi-a însuşit bani din gestiune, ci, doar, nu a înregistrat în contabilitate o serie de documente în registrul de casă, care cuprinde şi gestiunea celorlalte depozite.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 2151 alin. (1) C. pen., însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani.
Inculpata L.E. în calitate de casieră la SC S. SA şi-a însuşit, în mod repetat, bani din casieria unităţii, unde funcţiona ca singura casieră, producând un prejudiciu total în sumă de 238.078.230 lei, constatat ca fiind real de toate expertizele contabile efectuate în cauză.
Împrejurarea că în acelaşi registru de casă erau evidenţiate şi alte gestiuni, nu o exonerează pe inculpată nici de obligaţia de a evidenţia corect operaţiunile contabile şi nici de aceea de a răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii. Fiind unica persoană care îndeplinea funcţia de casieră şi care avea cheia de la casierie, inculpata este singura responsabilă penal şi civil pentru diferenţele de bani constate în minus.
Evident că aceste lipsuri apar şi scriptic şi în realitate, inculpata nereuşind să dovedească cu acte contabile că aceste minusuri nu ar fi existente.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sub aspectul criticat de recurentă, Decizia de condamnare, precum şi prima sentinţă sunt conforme probelor efectuate în cauză, recursul fiind nefondat.
Expertiza contabilă efectuată în urma casării primei decizii date de Curtea de Apel Ploieşti, de către Curtea Supremă de Justiţie, concluzionează că prejudiciul creat acestei părţi civile este de 238.078.230 lei, sumă pentru delapidarea căreia inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.E. împotriva deciziei penale nr. 237/ A din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1550/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1553/2004. Penal. Recurs în anulare L... → |
|---|
