ICCJ. Decizia nr. 1775/2004. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1775/2004
Dosar nr. 715/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 523 din 7 iulie 2003, Tribunalul Iaşi, în baza dispoziţiilor art. 103 C. pen., a aplicat măsura educativă a „libertăţii supravegheate" inculpatului minor B.M. pe durata de un an pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a dispus încredinţarea supravegherii minorului Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Iaşi, căruia i-a pus în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. pen.
S-a atras atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale şi asupra dispoziţiilor art. 103 lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 350.000 lei, reprezentând suma obţinută ca urmare a amanetării bunului sustras.
S-a constatat că partea vătămată D.A. şi-a recuperat integral prejudiciul.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente B.A., la 2.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.M., în vârstă de 15 ani, elev în clasa a V-a, curs fără frecvenţă, în ziua de 21 septembrie 2002, în jurul orelor 14,00, se afla pe str. Tabacului din Iaşi, în apropierea blocului în care locuieşte, de unde l-a observat pe numitul D.A., care avea la gât un lanţ din aur.
Când partea vătămată a ajuns lângă inculpat, acesta i-a cerut să intre într-un bloc din zonă, sub pretextul de a lua legătura cu un cunoscut de-al său. Aceasta a refuzat, iar inculpatul a ameninţat-o că îi va aplica lovituri cu cuţitul.
Profitând de neatenţia părţii vătămate, inculpatul i-a smuls acesteia lanţul de la gât şi a fugit printre blocuri spre staţia de taxi din faţa restaurantului Z.
Apoi, inculpatul s-a urcat în autoturismul condus de numitul C.A. şi s-a deplasat la Casa de Amanet M.M., unde inculpatul a amanetat lanţul sustras pe numele taximetristului.
Acesta din urmă nu a cunoscut provenienţa bunului amanetat.
Prejudiciul cauzat prin săvârşirea acestei fapte este în valoare de 1.000.000 lei şi a fost recuperat, prin restituire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, criticând-o pentru greşita aplicare a măsurii prevăzute de art. 103 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 12 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, desfiinţând în parte sentinţa penală nr. 523 din 7 iulie 2003 a Tribunalului Iaşi şi rejudecând cauza, a fost înlăturată măsura educativă, prevăzută de art. 103 C. pen.
În temeiul art. 104 C. pen., s-a aplicat inculpatului-minor B.M. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, în condiţiile prevăzute de art. 106 C. pen.
S-a constatat că minorul a fost reţinut 24 ore, la data de 14 septembrie 2002.
În temeiul art. 490 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative a internării minorului într-un centru de reeducare şi trimiterea unei copii de pe hotărâre Poliţiei Municipiului Iaşi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.M., solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, prin care s-a dispus aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport cu materialul probator administrat în cauză, iar măsura educativă aplicată acestuia a fost corect apreciată.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, rezultă că inculpatul minor prezintă tulburări de conduită cu act antisocial şi încălcarea normelor vârstei, pe fond de personalitate dizarmonică instabilă.
Prin acelaşi act medical s-a consemnat că tatăl minorului, care l-a însoţit pe acesta la unitatea medicală, a declarat că fiul său fuge de la şcoală, are prieteni între tinerii infractori, este preocupat de distracţii, minte frecvent fără să regrete.
Pe de altă parte, din referatul de evaluare întocmit de serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere la capitolul „trecutul infracţional", s-a consemnat că inculpatul a mai comis o infracţiune de tâlhărie la interval de aproximativ o lună de zile, iar minorul este cercetat şi pentru această cauză.
De asemenea, din analiza factorilor ce pot influenţa conduita generală a inculpatului, a rezultat că acesta prezintă un risc crescut de a mai comite infracţiuni.
Potrivit foii matricole eliberată de şcoala G.C. Iaşi, minorul a parcurs numai etapa învăţământului primar cu rezultate slabe, înregistrând repetenţe în anii şcolari 1998/1999 şi 1999/2000 şi o conduită necorespunzătoare în unitatea şcolară, fapt atestat de calificativele şcolare şi notele primite la purtare.
Conform dispoziţiilor art. 100 C. pen., faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă, ori se poate aplica o pedeapsă.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă, pentru îndreptarea minorului.
Ori, în cauză, faţă de pericolul social ridicat al infracţiunii comise, respectiv tâlhărie, a carenţelor educaţionale şi pregătirii şcolare insuficiente, coroborate cu dezinteresul acestuia şi anturajul său, se constată că instanţa de control judiciar a apreciat în mod corect că reeducarea minorului prin asigurarea posibilităţii de a dobândi învăţătura necesară şi pregătirea profesională potrivit cu aptitudinile sale, se poate realiza eficient numai prin internarea lui într-un centru de reeducare.
Aşa fiind, se constată că în cauză nu există motive pentru schimbarea măsurii educative dispusă faţă de inculpatul minor, urmând ca recursul său să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., împotriva deciziei penale nr. 12 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1774/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1778/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
