ICCJ. Decizia nr. 177/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 177/2004
Dosar nr. 2368/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 1266 din 20 decembrie 2002 a condamnat pe inculpatele:
1. T.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- art. 282 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a menţinut starea de arest.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpata T.M. aparatura electronică folosită pentru falsificarea bancnotelor de 100 dolari S.U.A. şi 1000 C.H.F. (o imprimantă, un scanner, una unitate centrală calculator, două alimentatoare, patru cabluri.
În baza art. 118 lit. a) C. pen., a confiscat bancnotele falsificate de inculpată, aflate la camera de corpuri delicte.
2. S.O., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen.;
- 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, la 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus prevenţia de la 11 iulie 2002 şi a menţinut starea de arest.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a ordinelor de încasare falsificate de inculpată.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă a părţii civile B.E.I.R. E. SA şi a obligat, în solidar, cele două inculpate la plata contravalorii în lei a sumelor de 90.438 dolari S.U.A. şi 34.000 C.H.F. cu dobândă de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului.
A menţinut măsura sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale, conform ordonanţelor din 18 iulie 2002.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 iulie 2002, s-a efectuat de către reprezentanţi ai D.A.C.I. din cadrul E. SA, o verificare privind situaţia valorilor momentan aflate în tezaurul sucursalei Bucureşti, ocazie cu care s-a constatat că în pachetele de bancnote de câte 100 bucăţi cu valoare de 100 dolari S.U.A., bancnotele originale au fost înlocuite cu copii xerox color. Astfel, în fiecare pachet, deasupra se aflau bancnote originale iar în interior bancnote false sau bancnote originale cu valoare de un dolar.
În urma verificării numerarului din tezaur a rezultat o lipsă în gestiunea de dolari în valoare de 90.334 dolari S.U.A.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, cele două inculpate care îndeplineau funcţia de casier coordonator şi, respectiv, casier, având conform fişei postului atribuţii de gestiune asupra sumelor în valută, au recunoscut faptul că, în cursul lunii iunie 2002 şi-au însuşit împreună din gestiune în două rânduri, suma constatată lipsă din gestiune, banii astfel obţinuţi fiind folosiţi în interes personal.
Pentru realizarea acestui scop, cele două inculpate s-au înţeles, după efectuarea controlului periodic de către cenzori care a avut loc în anul 2002, să-şi însuşească sume de bani din gestiunea în valută pentru a-şi achita astfel datoriile acumulate, precum şi în alte scopuri. Referitor la acest aspect, din declaraţiile martorului G.A. rezultă că inculpata S.O. avea o situaţie familială grea, soţul fiind grav bolnav, astfel încât inculpata avea nevoie de bani pentru a asigura acestuia un tratament medical de specialitate, precum şi pentru a asigura condiţii corespunzătoare copiilor săi în vederea continuării studiilor.
În ce priveşte pe inculpata T.M., din declaraţiile martorilor N.C. şi M.G. rezultă că o parte dinbanii sustraşi le-au fost împrumutaţi pentru acoperirea unor nevoi personale, cei doi martori nerestituind până în prezent inculpatei în integralitate sumele împrumutate.
De asemenea, cele două inculpate au hotărât ca suma ce urma să fie sustrasă dintr-un pachet de 100.000 dolari S.U.A. să fie înlocuită cu bancnote reale de un dolar S.U.A., care aveau aceleaşi dimensiuni cu bancnote reale de 100 dolari S.U.A., cât şi cu bancnote de 100 dolari S.U.A. falsificate prin copiere cu aparatură electronică de care dispunea inculpata T.M.
În realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpata T.M. a efectuat bancnotele falsificate în modalitatea descrisă mai sus şi conform înţelegerii, la câteva zile după controlul cenzorilor, cele două inculpate şi-au însuşit în două rânduri, în cursul lunii iunie 2002, din pachetul de 100 dolari S.U.A. ce conţinea 1000 bucăţi suma de 90.334 dolari S.U.A., din care circa 30.000 dolari S.U.A. i-au revenit inculpatei S.O., diferenţa fiind luată de inculpata T.M.
La data de 5 august 2002, casiera C.D. în urma unei operaţiuni de încasare de 20 franci elveţieni a solicitat deschiderea tezaurului pentru a depune suma într-un plic în care se aflau, de asemenea, bancnote, ocazie cu care a constatat că în plicul respectiv se aflau 31 de bancnote false în valoare de câte 1000 franci elveţieni cu seria 96 E 5882242.
În urma verificării dispuse de către conducerea băncii s-a constatat existenţa a încă cinci bancnote de 100 dolari S.U.A. false, patru dintre ele prezentând aceeaşi serie cu cele 343 bancnote falsificate de inculpata T.M. şi găsite în urma controlului din care nu s-a putut stabili persoana care a falsificat-o, astfel încât s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor.
Cu privire la aceste bancnote, a rezultat că la începutul anului 2001, inculpata T.M. a falsificat o bancnotă de 1000 franci elveţieni pe care ulterior a multiplicat-o în înţelegere cu inculpata S.O., a introdus în gestiune bancnotele falsificate, iar în schimbul lor a retras din cont echivalentul în dolari în bancnote autentice.
Pentru a se crea aparenţa unei operaţiuni de încasare reală, inculpata S.O. a atestat în fals depunerea sumelor, de ordinele de încasare întocmite de operatorul de cont, iar înscrisurile false au fost folosite de inculpata T.M. pentru creditarea contului personal, însuşirea sumelor rezultate.
Atât cele 347 bancnote în valoare de câte 100 dolari S.U.A., cât şi cele 34 bancnote de către 1000 franci elveţieni au fost falsificate de inculpata T.M. la domiciliul său, folosind în acest scop un scanner, un calculator şi o imprimantă.
Conform raportului de expertiză grafică efectuat în cauză, cele 343 bancnote prelucrate au fost falsificate prin copiere.
Modul de operare folosit de către cele două inculpate în realizarea rezoluţiei infracţionale a fost descris pe larg în depoziţiile pe care acestea le-au dat în cele două faze ale procesului penal. De asemenea, condiţiile în care a fost depistată activitatea inculpatei este prezentată în procesele-verbale de control, precum şi declaraţiile martorilor de atribuţii de control din cadrul E. SA.
În ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, prima instanţă a reţinut că operaţiile materiale realizate de cele două inculpate pentru efectuarea bancnotelor falsificate, atestarea în fals a depunerii sumelor în franci elveţieni, folosirea ordinelor de încasare astfel falsificate se încadrează în înţelegerea prealabilă a inculpatelor, apărând ca acte materiale continuate în timp, de realizarea unei singure rezoluţii infracţionale. Împrejurarea că inculpatele nu au executat una în prezenţa alteia activităţile ce intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunilor săvârşite este lipsit de relevanţă sub aspectul caracterizării poziţiei lor juridice de coautor din moment ce pe baza unei înţelegeri prealabile fiecare a executat activităţi caracteristice acestor infracţiuni. Nu este deci necesar ca fiecare participant să realizeze singur întreaga activitate de însuşire, fiind posibil ca în baza unei înţelegeri fiecare coautor să comită delapidare, faptele lor fiind astfel concordante sub aspect material şi psihic.
De altfel, între existenţa infracţiunii continuate este suficient ca făptuitorul, la momentul luării hotărârii să prevadă numai linii generale, condiţiile în care se vor comite acţiunile componente, această reprezentare neimpunând în mod necesar o imagine exactă a acţiunilor ce urmează a fi înfăptuite.
Ca atare, în speţă, existenţa unei rezoluţii unice, rezultă neîndoios din împrejurarea că toate acţiunile constitutive ale infracţiunii de delapidare au fost comise în condiţii de fapt similare la scurte intervale de timp, fiind practicat acelaşi sistem de însuşire a unor importante sume de bani din patrimoniul părţii civile.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi inculpatele T.M. şi S.O.
În motivarea apelului, parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepselor aplicate celor două inculpate, impunându-se o pedeapsă mai severă, precum şi pentru neaplicarea pedepsei complementare în varianta prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
În ceea ce priveşte apelurile inculpatelor, acestea au reiterat, în principal, solicitarea formulată în faţa instanţei de fond, respectiv, de schimbare a încadrării juridice în două infracţiuni de delapidare sub forma autoratului, respectiv complicităţii, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse mai reduse, ţinând seama de atitudinea manifestată de inculpate pe parcursul procesului penal.
Prin Decizia nr. 169/ A din 24 martie 2003, pronunţată de secţia a II-a penală de la Curtea de Apel Bucureşti, a fost admis apelul parchetului şi au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpate.
Sentinţa a fost desfiinţată în parte şi rejudecând în fond, au fost descontopite pedepsele.
Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatelor pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., de la 4 ani şi 6 luni închisoare T.M. şi 3 ani şi 6 luni închisoare S.O. la câtre 7 ani închisoare.
A fost completată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu lit. c).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatele să execute 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., inculpata T.M. şi pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., inculpata S.O.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a dedus prevenţia de la 11 iulie 2002 la zi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatele.
Prin recursul procurorului, Decizia este criticată pentru greşita individualizare a pedepselor, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. S-a motivat că pericolul social deosebit al faptelor săvârşite şi calitatea celor două inculpate cum şi poziţia procesuală, impunea aplicarea unor pedepse fără reţinerea de circumstanţe atenuante.
Inculpatele au criticat Decizia şi sentinţa ca nelegale şi netemeinice şi au solicitat casarea lor şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. şi reducerea pedepselor, cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul parchetului este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatele au delapidat 90.438 dolari S.U.A. şi 34.000 franci elveţieni, contravaloarea acestora la cursul de schimb în luna iulie 2002 depăşind 3.500.000.000 lei prejudiciu care atrage încadrarea juridică prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., delapidare care a avut consecinţe deosebit de grave şi pentru care pedeapsa este de la 10 la 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Faptele săvârşite de inculpate prezintă un pericol social deosebit atât prin urmarea produsă, dar mai ales prin modalitatea în care cele două au acţionat. Potrivit înţelegerii, bancnotele false de 1000 C.H.F. care nu aveau mişcare erau introduse de inculpata T.M., primite de S.O., după care i se elibera inculpatei T.M. contravaloarea în valută cu mişcarea a doua, dolari S.U.A.
O altă modalitate, aceea de introducere de dolari S.U.A. falşi şi sustragerea de dolari S.U.A. reali şi în fine înlocuirea de bancnote originale de 100 dolari S.U.A. cu bancnote de un dolar S.U.A.
Pentru a crea impresia unor operaţiuni reale de încasare, inculpatele au atestat în fals depunerea sumelor pe ordine de încasare întocmite de operatorul de cont şi pe care ulterior, le-au folosit la creditarea conturilor personale.
Calitatea celor două inculpate, de casiere, pe care o aveau potrivit fişei postului, atribuţii de gestiune asupra sumelor în valută, calitate de care s-au folosit pentru a produce o pagubă importantă părţii civile nu a primit semnificaţia cuvenită în procesul de individualizare a pedepselor.
Activitatea procesuală a inculpatelor care în mod nesincer au încercat să ascundă aflarea adevărului, susţinând că nu au acţionat în baza unei înţelegeri şi că au delapidat separat suma de bani nu a fost nici ea apreciată corect.
În fine, deşi inculpatelor li s-a cerut în cursul controlului să aducă şi să depună în tezaur sumele sustrase ori parte din ele, acestea nu au întreprins nici un efort în acest sens.
Aşa fiind, reţinerea de circumstanţe atenuante nu se justifică, motiv pentru care urmează ca prin admiterea recursului să fie înlăturate.
Având în vedere valoarea prejudiciului şi faptul că inculpatele nu au antecedente penale, urmează ca pedepsele ce vor fi aplicate să fie orientate înspre minimul special, existând suficiente temeiuri că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi inculpatele prevenite de a mai săvârşi infracţiuni.
Pentru cele ce preced, recursurile inculpatelor urmează a fi respinse, ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de la 11 iulie 2002 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 169 din 24 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală, privind pe inculpatele T.M. şi S.O.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1266 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, cu privire la reţinerea în favoarea inculpatelor a circumstanţelor atenuante.
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei T.M. în pedepsele componente, după cum urmează:
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.;
- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1), combinat cu art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatei T.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 7 ani închisoare la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 2 luni închisoare la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, inculpata T.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei S.O. în pedepsele componente, după cum urmează:
- 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- 5 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Majorează pedeapsa aplicată acestei inculpate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 5 luni închisoare la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele urmând ca, în final, inculpata S.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele T.M. şi S.O. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepse reţinerea şi arestarea preventivă de la 11 iulie 2002 până la 13 ianuarie 2004, pentru fiecare inculpată.
Obligă inculpatele la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1772/2004. Penal → |
|---|
