ICCJ. Decizia nr. 1876/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1876/2004
Dosar nr. 5442/2003
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 959 din 8 octombrie 2003, a condamnat pe inculpatul S.L. la 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. e) C. pen. şi la 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpat, din infracţiunea prevăzută de art. 208 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată detenţia de la 20 februarie 2003, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, de la 18 octombrie 2003 la 16 noiembrie 2003, inclusiv.
În baza art. 109 alin. ultim C. proc. pen., a dispus restituirea către partea civilă T.G. a sumei de bani şi a cruciuliţei din metal galben, ridicate de la inculpat şi de la faţa locului.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 64.000.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 250.000.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă T.G.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bare metalice, ridicată de la faţa locului, conform procesului verbal de cercetare la faţa locului din 19 februarie 2003 şi depunerea ei la Camera de Corpuri Delicte din cadrul D.G.P.M.B.
A mai fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul S.L. era vecin şi apropiat al familiei T. (compusă din: victima T.E.P., soţul acesteia T.G. şi minorul de 5 ani rezultat din căsătorie) pe care îi vizita în mod obişnuit şi îi ajuta la treburile casnice.
În dimineaţa zilei de 19 februarie 2003, inculpatul a plecat împreună cu T.G., soţul victimei, în Piaţa Berceni, pentru a face aprovizionarea cu produse agricole, ce urmau a fi vândute în Piaţa Norilor. După ce au cumpărat produsele, în jurul orei 12,00, T.G. l-a trimis pe inculpat acasă la soţia sa, pentru a-i duce gogoşi şi a o ajuta la treburile gospodăreşti, întrucât victima era însărcinată, împrejurare cunoscută de inculpat.
Cei doi au fumat ţigări Pall Mall, au mâncat gogoşi, au consumat vin, apoi victima a făcut curăţenie în locuinţă, iar inculpatul a spălat sticlele în cada de la baie.
În jurul orei 16,50, a venit poştaşul, care i-a dus victimei pensiile pentru părinţi şi alocaţia pentru copil, victima primind banii de faţă cu inculpatul, iar în jurul orei 18,00, a venit în vizită martorul N.D., prietenul surorii inculpatului, S.M., care a rămas decât câteva minute, plecând datorită comportamentului victimei faţă de el.
Datorită faptului că inculpatul petrecea o bună parte din timp cu victima şi pe fondul afecţiunii psihice de care suferă, tulburare de personalitate de tip polimorf, care se manifestă printre altele prin hipertrofierea eului, s-a îndrăgostit de victimă, manifestând gelozie în legătură cu o eventuală relaţie extraconjugală dintre victimă şi martorul M.F.N., prieten apropiat al familiei T.
Pe acest fond, victima a încercat de două ori să dea telefon martorului M., prima dată anterior orei 18,00, când inculpatul a reuşit să o facă să renunţe a mai suna, iar a doua oară, în jurul orei 18,40 când rugămintea sa nu a mai fost ascultată de victimă, motivaţia inculpatului fiind că ţinea mult la ea şi nu voia să o lase să-şi distrugă familia.
Între cei doi a izbucnit o altercaţie, în cursul căreia, victima l-a înjurat şi l-a îmbrâncit. Incidentul a avut loc în sufragerie, după care cei doi s-au deplasat la bucătărie, unde inculpatul a luat o bară din metal, de sub scaun (adusă de inculpat cu câteva zile înainte) şi a lovit-o pe victimă după ceafă. Datorită loviturii primite, victima a căzut, iar în cădere s-a lovit cu faţa de unul dintre dulapurile din bucătărie, după care a început să bolborosească ceva neinteligibil. Inculpatul a tras-o de mâini, afară din bucătărie şi văzând că se zbate, în timp ce se afla între bucătărie şi hol, a strâns-o cu mâinile de gât, după care a lovit-o din nou, în mod repetat, cu bara metalică, pe părţile laterale ale gâtului. În aceste împrejurări, inculpatul a lovit cu bara metalică peretele din imediata apropiere a uşii de acces în bucătărie. Văzând că abdomenul victimei încă se mişcă, şi că gâfâie, inculpatul a târât-o în baie, unde a reuşit să îi treacă jumătatea superioară a corpului peste marginea căzii, astfel încât capul victimei a ajuns în apa în care se aflau sticlele din plastic spălate de inculpat anterior. Inculpatul i-a presat capul sub apă, până când convulsiile victimei au încetat.
S-a reţinut că, în momentul în care capul victimei a fost introdus în apă, decesul acesteia se produsese, întrucât raportul medico-legal nu a relevat prezenţa apei în căile respiratorii ale acesteia.
Inculpatul a lăsat victima câteva minute în baie, după care a scos-o din cadă, a dezbrăcat-o de bluza cu care era îmbrăcată şi care se udase şi, observând cele două lănţişoare de la gâtul victimei, dintre care unul s-a rupt, şi le-a însuşit.
Apoi a târât cadavrul victimei în sufragerie şi l-a aşezat în lada de la canapea, punând la picioarele victimei şi bara metalică cu care a lovit-o. Cu această ocazie, a văzut în buzunarul de la pantalonii victimei banii pe care îi primise de la poştaş, pe care i-a luat.
La scurt timp, au sosit soţul victimei şi martorul M., cărora inculpatul le-a deschis uşa, şi în timp ce aceştia erau în sufragerie, inculpatul s-a întors în baie, unde a împăturit şi a ascuns bluza victimei în nişa de vizitare a căzii, după care a fugit din apartament, abandonându-şi vesta (în care se aflau ceasul, cheile şi cartea de identitate) şi adidaşii.
Inculpatul a cheltuit o parte din suma sustrasă, iar o altă parte a fost ridicată cu ocazia predării sale şi a percheziţiei corporale.
Inculpatul a arătat că avea cunoştinţă de faptul că victima era însărcinată, împrejurare care i-a fost adusă la cunoştinţă cu o săptămână înainte, existenţa sarcinii fiind confirmată de raportul medico-legal.
În concluziile raportului medico-legal nr. A 3/252/2003, rezultă că moartea victimei T.E.P. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului. Leziunile care dus la moartea victimei s-au putut produce prin comprimarea activă cu sau de corp dur alungit în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Celelalte leziuni pe care victima le-a prezentat (echimoze, plăgi contuze, fractură dentară, infiltrate sanguine epicraniene) s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu rol favorizant în tanatogeneză. Moartea şi leziunile pot data din 19 februarie 2003, iar în căile respiratorii nu s-a constatat prezenţa apei.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a criticat-o numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei. A solicitat desfiinţarea hotărârii şi reducerea pedepsei înspre minimul special.
Prin Decizia nr. 670 din 7 noiembrie 2003, pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din Penitenciarul Jilava, inculpatul a atacat-o cu recurs.
A cerut casarea celor două hotărâri şi prin reţinerea de circumstanţe atenuante pedeapsa să fie redusă sub minimul special. A arătat, în esenţă că, a avut o conduită sinceră în cursul urmăririi penale şi a judecăţii, s-a predat singur şi a contribuit la stabilirea adevărului, nu are antecedente penale şi a fost de acord să plătească toate despăgubirile.
Cu prilejul dezbaterilor a cerut casarea hotărârilor şi restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt în concordanţă cu acestea, de altfel chiar inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a descris amănunţit modul în care a comis fapta, aspecte care în lipsa unor martori oculari nu puteau fi cunoscute de nici o altă persoană. Probele care dovedesc evident vinovăţia inculpatului au fost corect apreciate, iar la stabilirea şi aplicarea pedepsei prima instanţă a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pericolul social deosebit al faptei de omor a unei femei gravide şi mobilul josnic, au fost avute în vedere alături de datele care caracterizează persoana inculpatului. Tocmai aceste date au fost avute în vedere la alegerea pedepsei închisorii în locul pedepsei detenţiei pe viaţă şi atunci când a stabilit pedeapsa, instanţa nu a aplicat pedeapsa maximă a închisorii şi nici sporul prevăzut de art. 33 C. pen.
Hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice, urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat până la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.L. împotriva deciziei penale nr. 670 din 7 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 20 februarie 2003 la 6 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1856/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1879/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
