ICCJ. Decizia nr. 1928/2004. Penal. Legea nr.243/2002. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1928/2004
Dosar nr. 882/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 319 din 12 februarie 2003 a Judecătoriei Arad, inculpatul A.C. fost F. a fost condamnat la:
- un an şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;
- 10 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 70 pct. 1 din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate, reţinerea din 12 noiembrie 2002.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea paşaportului falsificat, seria 04376481, emis de Serviciul Paşapoarte Bihor, pe numele C.S.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, în cursul lunii februarie 2002, inculpatul a obţinut de la două persoane rămase neidentificate, un paşaport falsificat, prin înlocuirea fotografiei titularului C.S., cu fotografia inculpatului.
Cu paşaportul falsificat, inculpatul s-a prezentat la data de 12 noiembrie 2002, la punctul de frontieră Nădlac, jud. Arad, intenţionând să treacă ilegal frontiera în Ungaria.
A prezentat la control paşaportul falsificat şi s-a prezentat sub identitatea de Ciurar Strugurel, titularul paşaportului.
Organele poliţiei de frontieră au observat că paşaportul era falsificat şi că inculpatul s-a prezentat sub identitate falsă, intenţionând să treacă ilegal frontiera de stat şi au început cercetările cu privire la acest caz.
Inculpatul a declarat apel, solicitând să se reţină circumstanţe atenuante şi ca urmare să se reducă pedepsele aplicate.
Prin Decizia penală nr. 249 din 14 aprilie 2003, Tribunalul Arad a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi l-a obligat să plătească statului, suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea graţierii.
Prin Decizia penală nr. 524 din 25 iunie 2003, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de inculpat şi a casat Decizia instanţei de apel, precum şi hotărârea primei instanţe, în latura penală şi în rejudecare:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în pedepsele componente de un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 70 pct. 1 din OUG nr. 105/2001 şi 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiate pedepsele de 10 luni şi 2 ani închisoare şi a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
Totodată, a redus pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., de la un an şi 6 luni închisoare, la un an închisoare, care se execută.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Împotriva deciziei penale nr. 524 din 25 iunie 2003 procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 71, teza I C. proc. pen., susţinând că instanţa de recurs, constatând graţierea pedepselor de 10 luni închisoare şi 2 ani închisoare, aplicate pentru infracţiuni săvârşite după data de 4 noiembrie 2002, a pronunţat o hotărâre contrară legii.
Recursul în anulare este fondat, în sensul şi pentru motivele ce se vor arăta, în continuare.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002 modificată prin OUG nr. 18/2003, au fost graţiate, printre altele, pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicându-se numai faptelor comise până la data publicării (M. Of. nr. 726/4.10.2002).
În cauză, deşi s-a reţinut corect, în concordanţă cu probele administrate, că infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare şi tentativă la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 70, pct. 1 din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare, au fost săvârşite la data de 12 octombrie 2002, adică după data publicării legii menţionate în Monitorul Oficial, totuşi instanţa de recurs a constatat că aceste pedepse sunt graţiate, ceea ce evident este o greşeală.
Totodată, se constată că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., este greşit individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, faţă de împrejurările în care inculpatul a săvârşit fapta şi de situaţia sa personală, precum şi de poziţia de sinceritate, pe parcursul procesului, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru această infracţiune este prea mare.
Pe de altă parte, nu se justifică menţinerea cuantumului acestei pedepse, orientată spre maximul special, în timp ce pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, exceptată de la graţiere, aplicată pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, care a făcut posibile celelalte infracţiuni, a fost redusă la un an închisoare, orientată spre minimul special.
Considerând că aceste aspecte constituie cazurile prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 şi 71 C. proc. pen., urmează ca în baza art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se casa Decizia atacată numai cu privire la constatarea graţierii pedepselor de 2 ani închisoare şi de 10 luni închisoare, dispoziţie care se va înlătura, precum şi cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., în sensul că se reduce de la 2 ani închisoare, la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale deciziei atacate vor fi menţinute.
Se va anula mandatul de executare anterior şi emite un nou mandat de executare a pedepsei, conform prezentei decizii.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 524 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul A.C.
Casează Decizia atacată cu privire la dispoziţia de constatare conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a graţierii a pedepselor de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 293 C. pen. şi de 10 luni închisoare, aplicată în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 70 din OG nr. 105/2001, dispoziţie pe care o înlătură, cât şi cu privire la pedeapsa pentru infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., în sensul că o reduce de la 2 ani închisoare la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Anulează mandatul de executare anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei decizii.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1924/2004. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1959/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
