ICCJ. Decizia nr. 2011/2004. Penal. Art.174, 176, 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2011/2004
Dosar nr. 4947/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 161/ S din 4 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1366/2002, Tribunalul Braşov, secţia penală, în baza art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.P.M. la pedeapsa de 23 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Acelaşi inculpat a fost condamnat la 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 5 februarie 2002 la zi.
În baza art. 26, raportat la art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.G. la pedeapsa de 23 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor deosebit de grav.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunându-se executarea pedepsei principale celei mai grele de 23 ani închisoare.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002 la zi.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile C.M. suma de 4080 Euro, sau contravaloarea în lei la data plăţii şi suma de 80 milioane lei despăgubiri civile. A fost respins restul pretenţiilor civile formulate de această parte.
Inculpaţii au mai fost obligaţi, în solidar, să plătească părţilor civile C.M., C.E., I.V. şi T.A. suma de 140 milioane lei despăgubiri materiale, iar părţilor civile C.M. şi C.E. câte 100 milioane lei, daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenţii civile formulate de părţile civile C.M., C.E., I.V. şi T.A., precum şi cererea de instituire a măsurilor asigurătorii asupra averii mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor, formulată de toate părţile civile.
S-a dispus restituirea către Curtea de Apel din Nafplio, Grecia, dosar nr. 6427/00 din 30 august 2001 a unui patent cu mâner plastic de culoare maron-roşcat şi a piciorului de masă din lemn, vopsit maron, aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov. S-a dispus comunicarea sentinţei către autorităţile elene, prin Ministerul Justiţiei.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 8 februarie 2000, inculpatul V.P.M., în baza înţelegerii prealabile cu inculpatul I.G., l-a atras în locuinţa lor din Gouves, Grecia pe victima C.I. cu scopul de a-i sustrage suma de 5000 mărci germane pe care o avea asupra lui. Inculpatul V.P.M. a agresat victima, iar inculpatul I.G. a împiedicat-o să riposteze. În urma loviturilor aplicate în cap cu piciorul din lemn al unei mese, victima a decedat. Cei doi inculpaţi i-au sustras victimei suma în valută.
Autorităţile elene s-au sesizat din oficiu şi la data de 9 februarie 2000 au întocmit primul act procedural, procesul-verbal de descindere la locul faptei şi de strângere a dovezilor de culpabilitate nr. FO93.18/4316-16/22 de Comisariatul de Poliţie din Vlahioti.
Ulterior s-au efectuat acte de identificare a făptuitorilor, de audiere a martorilor, s-au emis mandatele de arestare pentru ambii inculpaţi.
Ulterior Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Nafplio la nr. F 093.18/4316-17/22 a întocmit capul de acuzare faţă de cei doi inculpaţi acuzaţi de încălcarea art. 26 paragraful 1 a, 27, 45, 380, paragraful 1, 2 C. pen., pentru tâlhărie comisă în comun. Prin ordonanţa aceluiaşi organ judiciar s-a dispus suspendarea procedurii de audiere a acuzaţilor până la data la care ei vor fi arestaţi sau se vor prezenta.
A fost comunicată, autorităţilor judiciare competente din România, cererea de urmărire penală a acuzaţilor, cetăţeni români, însoţită de documente ale dosarului penal, precum şi corpurile delicte ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului (piciorul de masă şi patentul). Comunicarea s-a întemeiat pe prevederile art. 21 din Convenţia Europeană de Asistenţă Judiciară în Materie Penală, precum şi pe cele ale art. 30 lit. a) din Convenţia de asistenţă juridică în materie civilă şi penală, încheiată între România şi Grecia potrivit căreia nu pot fi extrădate persoanele care la data primirii cererii de extrădare sunt cetăţeni români. De asemenea, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 C. pen., referitoare la personalitatea legii penale.
Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a început urmărirea penală împotriva ambilor inculpaţi pentru infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie împotriva inculpatului V.P.M. şi complicitate la omor deosebit de grav şi tâlhărie pentru inculpatul I.G.
Tribunalul a reţinut că victima a fost lovită cu piciorul de lemn al unei mese înfăşurat cu un prosop alb şi legat cu o sârmă de circa 0,50 m, a fost dezbrăcată de cămaşa în care se aflau bancnotele (5000 mărci germane) pe care victima o purta şi pentru a-i bloca ieşirea din cameră, i-au legat mâna dreaptă de o sobă din fontă cu o sârmă şi au blocat uşa pe dinafară cu un scaun. Apoi inculpaţii au părăsit victima mergând pe jos până la localitatea Skala-Lakonia, au luat un taxi până la Tripoli şi apoi un alt taxi până la Atena, au dormit la hotel şi la data de 9 februarie 2000 au revenit în ţară.
Cadavrul victimei a fost găsit în dimineaţa zilei de 9 februarie 2000, orele 7 de C.M., sora victimei, care văzând că aceasta nu era acasă şi cunoscând unde plecase a venit să-l caute în locuinţa inculpaţilor.
În baza probelor efectuate de autorităţile judiciare elene, precum şi de organele de cercetare penală română şi a celor administrate în instanţă, precum şi a recunoaşterilor parţiale ale inculpaţilor, prima instanţă a reţinut vinovăţia ambilor inculpaţi, în săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi de omor deosebit de grav.
Prin Decizia penală nr. 292/ AP din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a admis apelurile declarate de părţile civile C.M., C.M., C.E.I.V. şi T.A., precum şi de cei doi inculpaţi, a desfiinţat sentinţa apelată şi în temeiul art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, întrucât din administrarea probelor şi din dezbateri a rezultat că urmărirea penală nu este completă. A dispus completarea urmăririi penale cu:
- identificarea şi audierea martorilor I.I. şi B.M., plecaţi la muncă în Grecia,
- identificarea şi audierea martorei I.S.,
- audierea cetăţeanului grec K.M.,
- obţinerea de la poliţia elenă a documentaţiei complete de la cercetarea locului faptei,
- identificarea şi audierea persoanelor în anturajul cărora s-au aflat victima şi inculpaţii, în Grecia, pentru verificarea apărărilor inculpaţilor,
- orice alte activităţi procesuale a căror efectuare se va dovedi necesară ca urmare a completării urmăririi penale prin administrarea probelor dispuse a fi efectuate.
S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului I.G. cu obligarea de a nu părăsi ţara şi punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză. Această măsură urma să fie comunicată de îndată secţiei de poliţie de la domiciliul inculpatului, organului competent să elibereze paşaport inculpatului şi organelor de poliţie de frontieră. S-a menţinut starea de arest a inculpatului V.P.M.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi toate părţile civile.
Recursul declarat de parchet vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul aplicării art. 333 C. proc. pen., precum şi netemeinicia înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului I.G. cu obligaţia de a nu părăsi ţara.
Astfel, s-a susţinut că probele administrate în cauză confirmă săvârşirea de către ambii inculpaţi a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, iar probele dispuse a fi efectuate în completarea urmăririi penale nu au nici o concludenţă (ex. Identificarea unor alţi martori, sau reaudierea martorului I.I., deja ascultat).
S-a mai evidenţiat şi faptul că inculpaţii intenţionează doar să tergiverseze soluţionarea cauzei penale şi civile, iar nu să-şi facă o apărare convingătoare.
Sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului I.G., parchetul a subliniat că s-a reţinut deja prin sentinţă vinovăţia şi a acestui inculpat, astfel încât se impunea menţinerea arestării preventive, iar nu înlocuirea ei cu o măsură ineficientă.
Părţile civile au criticat Decizia instanţei de apel atât sub aspect civil, cât şi sub aspectul modului de rezolvare al pretenţiilor lor civile, solicitând desfiinţarea ambelor hotărâri şi acordarea integrală a pretenţiilor lor, precizate la suma globală de 1.640.000.000 lei, precum şi instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor.
Examinând probele efectuate în cauză, Înalta Curte constată temeinicia ambelor recursuri sub aspectele următoare:
Potrivit art. 333 C. proc. pen., în tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere. [(alin. (1)]
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa este obligată să arate motivele pentru care, potrivit primului alineat, a dispus restituirea, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.
Instanţa de apel a considerat greşit că urmărirea penală nu ar fi completă, pentru că din probele administrate în cauză a rezultat în mod evident, vinovăţia ambilor inculpaţi, chiar în raport cu recunoaşterilor lor parţiale.
Astfel, nu s-a contestat nici modalitatea de atragere a victimei în locuinţa inculpaţilor, nici prezenţa acestora la locul faptei, lovirea victimei de către inculpatul V.P.M. cu piciorul de lemn al unei mese, imobilizarea victimei, precum şi plecarea precipitată a inculpaţilor de la locul faptei după ce au luat victimei orice posibilitate de a ieşi din cameră şi de a solicita ajutor.
Procesul verbal de cercetare efectuat la locul faptei de autorităţile judiciare elene, atestă modul în care se afla cadavrul victimei, imobilizat, având doar un maieu verde rupt, fără cămaşa cu care plecase îmbrăcat (cămaşă în care victima avea un buzunar ascuns unde îşi ţinea permanent bancnotele de mărci germane), probă care coroborată cu declaraţiile martorilor audiaţi face dovada săvârşirii infracţiunii de tâlhărie. Fuga imediată a inculpaţilor şi reîntoarcerea lor în România dovedesc în mod clar intenţia lor de a scăpa de răspundere penală, intenţie manifestată, de altfel, pe tot parcursul procesului, prin formularea de cereri de natură a duce la tergiversarea cât mai îndelungată a soluţionării definitive a cauzei.
Totodată, prin Decizia atacată, instanţa de apel care a făcut aplicarea art. 333 C. proc. pen., nici nu a indicat faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate, raportate la fiecare mijloc de probă dispus.
Dispoziţia privind obligarea organelor de urmărire penală de a identifica şi audia martori plecaţi în Grecia, unii deja ascultaţi, de a identifica martori din anturajul inculpaţilor în Grecia sau de a efectua orice alte activităţi procesuale, dovedeşte nerespectarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 333 C. proc. pen., dispoziţii care nu au incidenţă în prezenta cauză.
Înalta Curte constată că urmărirea penală este completă, nefiind necesară aplicarea art. 333 C. proc. pen.
Ca urmare, vor fi admise toate recursurile, formulate de parchet şi de părţile civile, menţinându-se sentinţa penală pronunţată în cauză sub aspect penal.
Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe este legală şi sub aspectul modului de soluţionare a acţiunilor civile formulate de părţile civile, pretenţiile acestora fiind admise în limita în care au fost dovedite şi părţilor civile îndreptăţite a primi şi daune morale pentru suferinţa pierderii rudei lor apropiate. Instituirea unor măsuri asigurătorii presupune identificarea şi dovedirea bunurilor aparţinând inculpaţilor, aspecte ce nu au fost dovedite de părţile civile solicitante.
În consecinţă, ca urmare a admiterii tuturor recursurilor declarate, se va casa Decizia atacată, menţinându-se integral sentinţa primei instanţe.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002 la zi, pentru inculpatul V.P.M., iar pentru inculpatul I.G. de la 5 februarie 2002 până la data punerii sale efective în libertate (în baza deciziei atacate).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi părţile civile C.M., C.M., C.E., T.A., I.V. împotriva deciziei penale nr. 292/ AP din 17 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpaţii V.P.M. şi I.G.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 161/ S din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Braşov.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002 la 15 aprilie 2004 pentru V.P.M. şi de la 5 februarie 2002 până la efectiva punere în libertate pentru I.G.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2010/2004. Penal. Art.176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2012/2004. Penal. Art.257, 215 c.pen. Recurs → |
|---|
