ICCJ. Decizia nr. 2401/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2401/2004
Dosar nr. 888/2004
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 26 mai 2003, pronunţată de Judecătoria Săveni, s-a dispus condamnarea, printre alţii, a inculpatului C.N.C. la:
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a), art. 39, art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen.;
- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 39, art. 74 lit. c) şi art. 80 alin. (2) C. pen.;
- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 39 C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 296 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Săveni, cumulând-o cu pedeapsa aplicată în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002, a fost revocată graţierea condiţionată pentru restul de 117 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 560 din 17 decembrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, dispunând executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită, stabilind ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani 9 luni şi 27 zile închisoare.
S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 17 februarie 2003, la zi.
S-a reţinut că, în perioada 10-13 februarie 2003, inculpatul împreună cu coinculpatul C.C., a distrus 3 sobe, însuşindu-şi teracota precum şi o staţie de emisie recepţie aparţinând părţii vătămate SC A. SA Dângeni. Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului au fost găsite 20 de cartuşe, care fac parte din categoria muniţiei cu glonţ din plumb.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, prin Decizia penală nr. 442 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Botoşani.
Inculpatul C.N.C. a declarat recurs, care a fost respins prin Decizia penală nr. 655 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Împotriva acestor hotărâri procurorul general a declarat recurs în anulare, în conformitate cu art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., cu motivarea că prin neaplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, instanţele au stabilit o pedeapsă finală mai mare decât cea legală.
Recursul în anulare declarat este întemeiat.
Din fişa cazierului judiciar rezultă că prin sentinţa penală nr. 296 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Săveni, rămasă definitivă la 15 februarie 2002, rezultă că inculpatul C.N.C. a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni, pentru infracţiunea de furt calificat comisă în luna octombrie 2000.
Prin sentinţa penală nr. 560 din 17 decembrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă definitivă la 6 ianuarie 2002, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracţiunea de abandon de familie, săvârşită în perioada octombrie 2000 – septembrie 2001. În executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat în perioada 31 ianuarie 2002 până la 5 octombrie 2002, când a fost pus în libertate ca urmare a graţierii, conform Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, pentru restul din pedeapsa neexecutată de 113 zile, fiind şi liberat condiţionat, prin sentinţa penală nr. 2608 din 7 octombrie 2004 a Judecătoriei Botoşani.
Cum faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au fost săvârşite în perioada 10 - 13 februarie 2003, se constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 560/2001 a Judecătoriei Dorohoi, se consideră ca executată efectiv la 30 ianuarie 2003, efectul graţierii nemaiputându-se justifica.
Pe de altă parte, faptele judecate în prezenta cauză au fost săvârşite în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate al pedepsei de un an şi 6 luni, aplicate prin sentinţa penală nr. 296 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Săveni, dispunându-se corect în temeiul art. 83 C. pen., revocarea suspendării.
Instanţele după revocarea suspendării, trebuiau să constate că concursul de infracţiuni între infracţiunea sancţionată, prin sentinţa penală nr. 560 din 17 decembrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi şi cea judecată prin sentinţa penală nr. 296 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Săveni, ambele fapte fiind săvârşite înainte de a se fi pronunţat o hotărâre de condamnare definitivă, pentru vreuna dintre acestea.
Instanţele neprocedând în acest mod, în conformitate cu art. 4141, cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare şi a casa hotărârile atacate, în sensul celor reţinute.
Din pedeapsa rezultantă în urma concursului de infracţiuni, se va deduce perioada executată de la 31 ianuarie 2002 la 5 octombrie 2002 şi de la 17 februarie 2003 la 4 mai 2004.
Se va dispune anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 202 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Săveni şi emiterea unui nou mandat, conform prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 202 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Săveni, deciziei penale nr. 442 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Botoşani şi deciziei penale nr. 655 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpatul C.N.C.
Casează deciziile atacate cu privire la stabilirea pedepsei care se execută.
Menţine dispoziţiile de revocare a suspendării condiţionate şi supravegherii dispuse prin sentinţă.
Constată că infracţiunile de furt prevăzute de art. 208 şi art. 209 lit. g) C. pen., pentru care s-a aplicat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 296 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Săveni şi infracţiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., pentru care s-a aplicat pedeapsa de un an închisoare, prin sentinţa penală nr. 560 din 17 decembrie 2001 a Judecătoriei Dorohoi, sunt concurente.
Contopeşte pedepsele mai sus pronunţate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
Ca efect al revocării dispuse potrivit art. 83 C. pen., adaugă la pedeapsa rezultantă stabilită în cauză de 2 ani şi pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsă, timpul executat din pedeapsa anterioară de la 31 ianuarie 2002 la 5 octombrie 2002 şi de la 17 februarie 2003 la 4 mai 2004.
Anulează mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 202 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Săveni, rămasă definitivă prin respingerea recursului şi dispune emiterea unui nou mandat, pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, stabilită în prezenta decizie.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2300/2004. Penal. Art.257, 215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2469/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
