ICCJ. Decizia nr. 2678/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2678/2004
Dosar nr. 3209/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 12 martie 2003 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul V.S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea restului neexecutat de 82 zile din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 750 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Petroşani cu pedeapsa din prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că părţile vătămate C.I. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească a fost condamnat şi inculpatul B.L.V., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 21 ianuarie 2002, inculpaţii V.S. şi B.L.V. au tăiat lacătul de la uscătoria blocului părţilor vătămate, cu intenţia de a sustrage bunurile depozitate acolo.
La intervenţia părţilor vătămate C.I. şi C.M., inculpatul B.L.V. le-a lovit pe amândouă.
Inculpatul V.S. nu a intervenit în altercaţie, neexercitând acte de violenţă sau ameninţare.
Situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, proces-verbal de cercetare a locului faptei, acte medicale, declaraţiile martorilor G.V., C.G.C., proces-verbal de confruntare, declaraţiile inculpaţilor care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 200 din 12 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului V.S.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptei săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Participarea inculpatului la săvârşirea tentativei de furt calificat este pe deplin dovedită de declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză, pe baza cărora s-a stabilit şi contribuţia acestuia la comiterea infracţiunii, în sensul neexercitării actelor de violenţă asupra victimelor.
La faţa locului s-a găsit şi cleştele folosit de cei doi inculpaţi la tăierea lacătului de la uşa încăperii care făcea interesul activităţii lor infracţionale.
Constatând că în cauză nu sunt motive de achitare a inculpatului V.S. şi nici alte motive de casare, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă recursul acestuia ca nefondat.
Recurentul inculpat ca fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2675/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2679/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
