ICCJ. Decizia nr. 2679/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2679/2004
Dosar nr. 5328/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 760 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Iaşi, inculpatul M.P. a fost achitat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 lit. a) alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 188 din 30 aprilie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 27 aprilie 2002, la zi.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, inculpaţii G.B.D. şi D.C. au fost condamnaţi la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 5 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 3211 alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt, următoarele:
În ziua de 18 aprilie 2002, inculpaţii G.B.D. şi D.C. s-au deplasat la apartamentul părţii vătămate D.V., cu intenţia de a sustrage bunuri de valoare.
Inculpatul G.B.D. a pulverizat spray lacrimogen peste faţa părţii vătămate şi apoi a imobilizat-o, timp în care inculpatul D.C. a căutat bunuri, sustrăgând un portmoneu cu suma de 1.400.000 lei, o verighetă şi un inel din aur.
Inculpatul G.B.D. a sustras cerceii pe care partea vătămată îi purta.
Prejudiciul cauzat în valoare de 5.000.000 lei a fost recuperat în natură.
Participaţia inculpatului M.P. în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, astfel cum s-a reţinut în actul de trimitere în judecată, a fost exclusă pe baza declaraţiilor inculpaţilor G.B.D. şi D.C. care, cu excepţia declaraţiilor iniţiale, au negat, atât în faţa procurorului, cât şi în faza cercetării judecătoreşti orice implicare a acestuia.
Inculpatul M.P. şi-a construit un alibi, dovedind că în ziua de 18 aprilie 2002 s-a aflat în locuinţa prietenei sale, martora A.E., unde a fost văzut şi de alţi martori.
S-a mai reţinut că, iniţial, partea vătămată a relatat doar despre prezenţa a doi bărbaţi, semnalmentele inculpatului G.B. fiind comune cu ale inculpatului M.P., iar procedura reconstituirii faptei şi recunoaşterii din grup a acestui din urmă inculpat a fost afectată de vicii care fac irelevant rezultatul obţinut.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpaţii G.B.D. şi D.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a criticat soluţia instanţei de fond de achitare a inculpatului M.P., ca fiind nelegală şi netemeinică.
S-a învederat şi împrejurarea că, în mod nelegal s-a dispus confiscarea spray-ului lacrimogen în baza art. 118 lit. b) C. pen., deoarece bunul nu mai există.
Inculpaţii apelanţi au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 402 din 4 noiembrie 2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond şi a dispus condamnarea inculpatului M.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 lit. a) alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Perioada arestării preventive de la 27 aprilie 2002 la 19 decembrie 2002 a fost computată din durata pedepsei aplicate.
Dispoziţiile privind achitarea inculpatului M.P. şi confiscarea spray-ului lacrimogen de la inculpaţii G.B.D. şi D.C., în baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost înlăturate.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelurile declarate de inculpaţii G.B.D. şi D.C. au fost respinse ca nefondate.
S-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicare durata arestării preventive de la 19 decembrie 2002, la zi.
Inculpaţii apelanţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300.000 lei fiecare.
Instanţa de control judiciar a reţinut că toate probele coroborate dovedesc vinovăţia inculpatului M.P., activitatea materială infracţională a acestuia de a oferi sprijin coinculpaţilor G.B.D. şi D.C. prin înţelegerea prealabilă, prezenţa la locul faptei, asigurarea pazei în timp ce, ceilalţi făptuitori operau, părăsirea locului faptei împreună cu aceştia, cu bunurile sustrase asupra lor.
Recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva acestei decizii este întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 18 C. proc. pen.
Recurentul inculpat critică Decizia Curţii de Apel Iaşi pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti atacate şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
Recursul este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţa de apel a reţinut în mod just vinovăţia inculpatului M.P. şi participarea acestuia, în calitate de complice, la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie a cărei victimă a fost partea vătămată D.V.
Probatoriul a fost corect interpretat şi coroborat de instanţa de control judiciar, avându-se în vedere toate împrejurările şi datele care converg spre o competentă şi reală stabilire a situaţiei de fapt şi a activităţii infracţionale desfăşurate de fiecare inculpat în parte.
Informaţiile despre starea materială a părţii vătămate şi ideea deposedării acesteia de bunurile de valoare i-a aparţinut inculpatului M.P. (a se vedea declaraţia martorului B.A.P.).
Participarea inculpatului M.P. este dovedită şi de declaraţiile coinculpaţilor G.B.D. şi D.C. care au relatat în amănunt activitatea desfăşurată de acesta, atât cu ocazia audierii lor de către organele de poliţie, cât şi de procuror; revenirea asupra acestor declaraţii a avut loc cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi nu a fost motivată în mod plauzibil.
De altfel, martorele J.M. şi V.M. i-au auzit pe sus-numiţi, cu ocazia efectuării reconstituirii faptei, spunând că, împreună cu ei a participat şi inculpatul M.P.
Partea vătămată D.V. l-a recunoscut din grup pe recurentul inculpat ca fiind unul dintre participanţii la săvârşirea faptei, iar martorii asistenţi ai acestui act de procedură penală, D.G. şi B.R.V. au confirmat identificare fără ezitare a acestuia.
Declaraţiile martorilor D.A., D.V. şi raportul organelor de poliţie din 21 iunie 2002 contribuie la fixarea elementelor privind participaţia inculpatului M.P. la săvârşirea faptei şi la înlăturarea apărărilor pro-cauza formulate de acesta.
Declaraţiile martorilor propuşi în apărare de recurentul inculpat au fost în mod corect înlăturate de instanţa de apel ca vădit nesincere sau neconvingătoare, venite doar să creeze un alibi pe baza căruia M.P. să se sustragă răspunderii penale. Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a dispus în mod întemeiat condamnarea inculpatului M.P., neexistând motive pentru achitarea acestuia.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat, recursul inculpatului.
Timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 27 aprilie 2002 la 19 decembrie 2002.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 402 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 27 aprilie 2002 la 19 decembrie 2002.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2678/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2683/2004. Penal. Art.193 alin.2,; 157... → |
|---|
