ICCJ. Decizia nr. 2674/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2674/2004
Dosar nr. 1050/2004
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1203 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul R.D. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 11 august 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat 0,18 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 11 august 2003, inculpatul R.D. a fost depistat de organele de poliţie, având asupra sa 5 doze de heroină pentru consum propriu.
În faza de urmărire penală a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică a infracţiunii flagrante, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia martorului V.C. şi declaraţiile inculpatului.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul, care a recunoscut şi regretat sincer comiterea faptei şi martorul G.A.V. şi au fost depuse acte în circumstanţiere.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că cele 5 punguliţe găsite asupra inculpatului, conţineau 0,27 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital, diazepam şi griseofulvin.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că este consumator de heroină din anul 2003, iar cele cinci doze găsite asupra sa le-a cumpărat în noaptea de 10 august 2003, din zona Ferentari, de la persoane necunoscute, cu privire la care nu a putut furniza nici un fel de date, care să conducă la identificarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o în ceea ce priveşte greşita încadrare juridică dată faptei, prin reţinerea stării de recidivă şi greşita individualizare a pedepsei.
În motivele de apel s-a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut starea de recidivă în care a fost săvârşită fapta, întrucât condamnările anterioare, din minorat, intră sub jurisdicţia art. 38 C. pen.
S-a mai arătat că, în mod netemeinic instanţa a aplicat o pedeapsă prea aspră, în raport de circumstanţele reale de săvârşire a faptei.
Prin Decizia penală nr. 112 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.D., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi rejudecând, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşită de acesta.
De altfel, inculpatul nici nu a contestat săvârşirea faptei.
Cu privire la individualizarea pedepsei, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopurile pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., iar pedeapsa aplicată este în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D., împotriva deciziei penale nr. 112 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 11 august 2003, până la 18 mai 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2672/2004. Penal. 20; 174; 175; c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2675/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
