ICCJ. Decizia nr. 2807/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2807/2004
Dosar nr. 1970/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 454 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul R.M. la:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată, s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 25 octombrie 2003, la zi.
S-a constatat ca fiind achitate cheltuielile de spitalizare în sumă de 1.246.819 lei de către inculpat către Spitalul jud. Tg. Jiu, jud. Gorj.
S-a luat act că partea civilă SC N. SRL Rovinari nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.V. suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale şi s-a luat act că aceasta nu a solicitat despăgubiri civile.
Diferit, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 24 octombrie 2003, după ieşirea din serviciu (schimbul II), în jurul orelor 24,00, inculpatul R.M., împreună cu numitul N.V., coleg de serviciu, au consumat băuturi alcoolice la un bar, după care s-au deplasat la barul G. unde funcţiona ca barman partea vătămată P.V.
La un moment dat, inculpatul a părăsit barul, reîntorcându-se, în jurul orelor 4,00, oră la care în local nu se mai afla nici o persoană.
Profitând de această împrejurare, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată de mai multe ori cu pumnii şi cu picioarele chiar şi în situaţia în care aceasta era căzută la pământ, după care a luat de pe tejghea bancnote de 2.000 lei şi monede de 5.000 lei şi 1.000 lei, reluând actele de violenţă şi solicitând să i se spună unde se aflau banii proveniţi din încasări.
În final, inculpatul i-a luat părţii vătămate, din buzunarul pantalonilor, suma de 1.462.000 lei, după care a părăsit locul faptei.
Partea vătămată cu ajutorul numitului B.D. a reuşit să alerteze organele de poliţie, care l-a găsit pe inculpat la bunica sa în comuna Tulburea.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, din banii sustraşi a restituit suma de 1.300.000 lei.
În urma actelor de agresiune exercitate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând ca prin reaprecierea criteriilor de individualizare, să se reţină în favoarea sa circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii acesteia sub limita minimă a textului de lege incriminator.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 121 din 8 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că pedeapsa aplicată a fost just individualizată de către instanţa de fond, avându-se în vedere în mod justificat pericolul social deosebit pe care îl prezintă fapta comisă, rezultat din modul în care a fost concepută şi executată, dar şi prin consecinţele produse, fără însă a se neglija şi datele ce caracterizează pozitiv persoana sa care însă în situaţia de faţă, nu pot fi reţinute cu titlu de circumstanţe atenuante dar care se regăsesc în cuantumul pedepsei, situat în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege incriminator.
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume, greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză şi a încadrat fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare.
În ce priveşte pedeapsa aplicată se constată că aceasta este prea severă, acordându-se pericolului social al faptei o importanţă mult prea mare în detrimentul datelor ce caracterizează persoana acestuia.
Este fără îndoială că fapta săvârşită de inculpat prezintă pericolul social, însă, la dozarea pedepsei trebuia să se ţină seama într-o măsură mai mare de faptul că acesta a recunoscut fapta, ajutând în acest fel la aflarea adevărului, că s-a străduit să acopere în parte prejudiciile cauzate prin faptă, fiind de acord să despăgubească partea vătămată cu daunele morale solicitate şi nu în ultimul rând că acesta era încadrat în muncă, anterior a avut o conduită corespunzătoare şi nu are antecedente penale.
Dacă ar fi avut în vedere toate aceste date favorabile inculpatului, instanţele ar fi putut ajunge la concluzia că scopul pedepsei arătat în art. 52 C. pen., poate fi realizat şi prin aplicarea unei pedepsei mai redusă, respectiv la limita minimă a textului de lege incriminator.
În consecinţă, recursul inculpatului fiind întemeiat, pentru considerentele arătate, urmează a fi admis, a casa atât Decizia atacată cât şi hotărârea primei instanţe şi a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 121 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 454 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că o reduce de la 7 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 25 octombrie 2003, la 25 mai 2004.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2803/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2809/2004. Penal. Art. 175 c.pen. Recurs → |
|---|
