ICCJ. Decizia nr. 2803/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2803/2004
Dosar nr. 1804/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 427 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul D.M.T. la:
- 16 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus timpul arestării preventive de la 23 noiembrie 2002 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte din lemn, esenţă salcâm, aflată la Camera de corpuri delicte a instanţei (poziţia 41/2003 în registrul de corpuri delicte).
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile N.R., suma de 25.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că pensiile de urmaş stabilite pentru minorii N.V.M., N.G.F. şi N.B.P. acoperă sumele cu care victima N.G. contribuia la creşterea şi îngrijirea acestora.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 12.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul D.M.T. locuieşte în oraşul Negreşti şi o cunoştea pe victimă, fiind într-un fel amic cu un fiul al acesteia pe nume N.F.
În ziua de 22 noiembrie 2002, victima a lucrat împreună cu alţi cetăţeni la săpat o grădină.
Întrucât nu a avut bani pentru plată, beneficiarul lucrării le-a dat vin de băut.
După ce au băut vinul, victima şi ceilalţi, care au lucrat la săpat, au mers la o bodegă pentru a cumpăra ţigări. În local victima a avut o discuţie cu o femeie şi un grup de tineri, printre care era şi inculpatul şi un frate al acestuia, care a început să râdă de victimă, strigând la aceasta.
Victima a alergat după acei tineri, având un hârleţ în mână, fără însă a ameninţa pe cineva.
În timp ce se deplasau pe str. M. Kogălniceanu, numita M.C. a văzut cum inculpatul şi fratele său mergeau înainte şi în urma lor, la aproximativ 10 m, venea victima.
Atât inculpatul, cât şi fratele său îi adresau victimei cuvinte şi expresii pornografice, cerându-i să vină după ei că să „o facă".
Victima, la rândul ei urmărea pe cei doi şi le adresa înjurături, fără să-i ameninţe cu hârleţul.
În momentul în care a ajuns în dreptul locuinţei numitului S.I., victima s-a împiedicat de bordură şi a căzut într-un genunchi.
Inculpatul, care intrase în locuinţa părinţilor săi a ieşit înarmat cu o bâtă, s-a apropiat de victimă şi i-a aplicat o lovitură în regiunea capului.
În urma loviturii primite, victima a rămas nemişcată.
La locul faptei a sosit şi fratele inculpatului, care l-a certat pentru fapta comisă.
După ce a lovit victima, inculpatul a aruncat bâta.
Imediat după săvârşirea faptei, a fost anunţată o ambulanţă care a transportat pe victimă la spital, unde s-a constatat decesul.
Din conţinutul raportului de constatare medico-legală de autopsie rezultă că moartea victimei N.G. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute survenite, ca urmare a unei come cerebrale profunde posttraumatică, şi care s-a produs ca urmare a unei hemoragii meningee, consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu ruptura globului ocular drept, fracturi multieschiloase a planşeului orbitar drept cu ruptura dura mater.
S-a concluzionat că între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o referitor la:
- existenţa unei neconcordanţe între dispozitiv şi considerente, în sensul că în timp ce în primul fapta a fost încadrată în infracţiunea de omor calificat, în cea de a doua se motivează pentru infracţiunea de omor;
- greşita încadrare juridică a faptei, în sensul că intenţia sa nu a fost de a ucide pe victimă ci de a-i aplica o corecţie, situaţie în care în sarcina sa trebuia să se reţină că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.;
- omisiunea de a se reţine în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere comportarea jignitoare a victimei, care l-a înjurat şi ameninţat că îl va lovi cu hârleţul pe care îl avea asupra sa.
Curtea de apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 90 din 16 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat să plătească statului suma de 250.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus în continuare arestarea preventivă de după data de 3 decembrie 2003.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că:
- în cauză nu există nici o neconcordanţă între considerente şi dispozitiv, din moment ce în dispozitivul hotărârii s-a arătat în mod explicit textul de lege în baza căruia a fost condamnat, art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., astfel că omisiunea de a se trece lângă infracţiunea de omor şi cuvântul calificat nu poate fi considerată ca o contradicţie;
- încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat este corectă, deoarece din modul în care acesta a acţionat, respectiv înarmarea cu o bâtă, obiect apt de a produce moartea, cu care a aplicat victimei o lovitură puternică în zona capului, în timp ce se afla căzută la pământ, cauzându-i leziuni grave, care în cele din urmă au condus la deces, evidenţiază faptul că acesta a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a ucide, în sensul că, chiar dacă nu a urmărit în mod nemijlocit moartea acesteia şi-a putut da seama şi a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat;
- în cauză nu se poate reţine existenţa stării de provocare, deoarece din materialul probator de la dosar, rezultă că victima nu a exercitat nici una din acţiunile arătate în art. 73 lit. b) C. pen., care să ducă la concluzia că prin comportarea sa a cauzat în psihicul inculpatului o puternică tulburare, sub imperiul căreia acesta să fi acţionat.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către inculpat pe care a criticat-o cu privire la:
- greşita încadrare juridică a faptei, pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât intenţia sa nu a fost de a ucide pe victimă ci de a-i aplica o corecţie pentru modul în care s-a comportat faţă de sine, în sensul că l-a insultat şi ameninţat că îl loveşte cu un hârleţ;
- nereţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării, având în vedere că prin comportamentul său agresiv şi jignitor victima i-a provocat o puternică tulburare sub imperiul căreia a acţionat;
- pedeapsa aplicată care în raport cu împrejurările în care a fost comisă fapta şi datele ce caracterizează persoana sa, în sensul că anterior a avut o comportare bună şi nu are antecedente penale o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia.
Recursul declarat de inculpatul D.M.T. este nefondat.
După cum este de observat, prin primele două motive de recurs, inculpatul a reiterat criticile ce au format şi obiectul căii de atac a apelului.
Întrucât instanţa de apel le-a dat un răspuns corespunzător, care are la bază materialul probator existent la dosar, considerente care au fost expuse şi în prezenta decizie, şi pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte, urmează a se constata că sunt nefondate şi a fi respinse ca atare.
Cât priveşte ultima critică şi anume cea privind greşita individualizare a pedepsei se constată că este, de asemenea, nefondată.
Aplicând inculpatului o pedeapsă de 16 ani închisoare, cu numai un an peste limita minimă a textelor de lege incriminatoare, instanţele au avut în vedere în mod nemijlocit criteriile de individualizare arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social al faptei şi datele ce caracterizează persoana acestuia fără ca acestea din urmă să poată fi reţinute cu titlu de circumstanţe atenuante, astfel că executarea pedepsei în limitele arătate este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi faptul că analizând hotărârea atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constatat că recursul declarat de inculpatul D.M.T. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.T. împotriva deciziei penale nr. 90 din16 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 noiembrie 2002, la 25 mai 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2800/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2807/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
