ICCJ. Decizia nr. 2946/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2946/2004
Dosar nr. 4908/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 749 din 2 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată inculpata R.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
A constatat că cele 15 punguţe din material plastic tip bilă conţinând heroină, au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
A prelungit măsura arestării preventive a inculpatei pe o perioadă de 30 de zile de la 23 septembrie 2003 – 22 octombrie 2003, inclusiv şi a dedus prevenţia inculpatei de la 26 martie 2003 la zi.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Brigada Specială a Jandarmeriei U.M. nr. 0773 Bucureşti a primit misiunea de a verifica sesizarea potrivit căreia în cartierul Ferentari, în scara blocului Z. 14, o femeie se ocupă de vânzarea de droguri.
Astfel, în ziua de 26 martie 2003, în jurul orelor 16,00, a fost prinsă şi identificată inculpata R.L., având asupra sa droguri. Cu această ocazie inculpata a predat toate drogurile pe care le mai avea în casă, în total 15 punguţe conţinând 0,7435 gr. heroină. Deşi a recunoscut vânzarea de droguri, inculpata a pretins ulterior că este doar consumatoare.
Din probele administrate: procesul verbal de depistare, raportul de expertiză criminalistică, planşele foto, declaraţiile martorilor şi ale inculpatei, instanţa a constatat vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi în aceea de deţinere fără drept de droguri, prevăzută de art. 4 al aceleiaşi legi.
Individualizarea pedepsei s-a făcut ţinându-se cont atât de gravitatea situaţiei, cât şi de faptul că inculpata este infractor primar, cu o instrucţie redusă, o stare materială precară şi a fost relativ sinceră.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 590/ A pronunţată în dosarul penal nr. 2972/2003, la data de 6 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată cu scopul reducerii pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., inculpata a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri şi reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea atacată în raport de motivul de casare invocat, având în vedere probele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat.
Periculozitatea socială deosebită a infracţiunilor privind deţinerea şi traficul de droguri a făcut ca legiuitorul să prevadă limite foarte mari pentru pedepsele aplicabile.
Având în vedere periculozitatea concretă a faptelor săvârşite, situaţia obişnuită a inculpatei: pauperă, neinstruită, fără antecedente penale, aplicarea pedepsei de 10 ani închisoare, oglindeşte faptul că s-a ţinut seama de toate aceste împrejurări, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru a se asigura atât o reală reeducare, dar şi prevenţia generală.
Pentru aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive din intervalul 26 martie 2003 până la 1 iunie 2003.
În temeiul art. 189 şi art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpata recurentă va suporta cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.L. împotriva deciziei penale nr. 590/ A din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 26 martie 2003 la 1 iunie 2004.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2944/2004. Penal. Art.20, rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 2947/2004. Penal → |
|---|
