ICCJ. Decizia nr. 2949/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2949/2004
Dosar nr. 1128/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1315 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 6468/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul K.S., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul K.S. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la 10 aprilie 2002, la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,57 grame rezină de cannabis şi în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 0,20 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la 10 aprilie 2002, inculpatul a fost depistat de poliţie având asupra sa cantitatea de 0,57 grame rezină de cannabis şi că la 11 aprilie 2002, în timp ce se afla în arestul I.G.P. a eliminat, pe cale fiziologică o punguţă cu 0,28 grame heroină.
A reţinut instanţa că inculpatul este consumator de stupefiante şi în sarcina sa nu se poate reţine infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, simpla deţinere, neînsoţită de alte acte materiale privind circulaţia drogurilor nerealizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul K.S.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, în primul rând, pentru achitarea inculpatului cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că sunt probe care demonstrează că acesta a săvârşit şi infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, iar în al doilea rând pentru confiscarea cantităţii de drog în baza art. 118 lit. b) C. pen. şi nu în baza legii speciale, art. 17 din Legea nr. 143/2000.
La rândul său, inculpatul K.S. a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, prea mare în opinia sa.
Prin Decizia penală nr. 108/ A din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de parchet, sub un singur aspect, cel al reţinerii greşite a temeiului în drept al confiscării cantităţii de drog. În consecinţă a modificat acest temei, din art. 118 lit. b) C. pen., în dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Apelul inculpatului K.S. a fost respins ca nefondat.
Acesta, nemulţumit de hotărâre a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 1315 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti şi a deciziei penale nr. 108/ A din 17 februarie 2004, iar pe fond, reindividualizarea pedepsei prin reducerea cuantumului acesteia şi înlăturarea măsurii expulzării dispusă în cauză.
Temeiul de drept al recursului îl constituie prevederile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţele au făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii având statut de recidivist, a încercat să ascundă fapta în momentul prinderii în flagrant, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată este corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi ca modalitate de executare, ea fiind în concordanţă cu scopul coercitiv – educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Măsura expulzării dispusă de instanţa de fond şi menţinută în apel este pe deplin justificată, inculpatul fiind la a doua încălcare a Legii nr. 143/2000, ceea ce demonstrează persistenţă infracţională şi potenţial criminogen ridicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.S. împotriva deciziei penale nr. 108/ A din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 10 aprilie 2002 la 1 iunie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2947/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2951/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
