ICCJ. Decizia nr. 2951/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2951/2004
Dosar nr. 1973/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 23 ianuarie 2004, Tribunalul Constanţa l-a condamnat pe inculpatul D.C.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie l-a condamnat pe inculpatul D.C.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul D.C.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 589 din 13 februarie 2002, pronunţată de Judecătoria Constanţa şi a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin hotărâre.
În final, inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la suma de 4.000.000 lei către partea civilă H.P., sumă reprezentând contravaloarea prejudiciului rămas nerecuperat şi la suma de 1.000.000 lei către partea civilă R.A.
A constatat prejudiciul cauzat părţii vătămate T.G. ca fiind recuperat prin restituire în natură.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat sumele de 3.000.000 lei (sumă reprezentând contravaloarea telefonului la care partea vătămată N.R. a renunţat la pretenţii), suma de 5.000.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului la care partea vătămată L.V. a renunţat şi echivalentul sumei de 30 dolari S.U.A., la care partea vătămată M.N. a renunţat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării inculpatului, începând cu 3 octombrie 2002, la zi.
În baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la suma de 8.800.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariu avocat oficiu către Baroul Constanţa (av. E.S.), ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, că în perioada 27 iunie – 2 octombrie 2002 a comis 4 sustrageri, pe timpul nopţii, din locuri publice şi 2 tâlhării, după cum urmează:
1. În noaptea de 26 iulie 2002, D.C.V. l-a acostat pe R.A.C. de la intersecţia străzilor Dezrobirii cu Eliberării din Constanţa, căruia i-a cerut o ţigară.
Faţă de refuzul primit, inculpatul i-a aplicat celui de mai sus o lovitură cu pumnul în zona capului, lovitură ce a condus la căderea victimei. Profitând de această împrejurare, infractorul a luat victimei de pe umăr rucsacul, în care avea obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte noi.
Fapta a avut loc în prezenţa martorilor B.C. şi C.C., care de frica inculpatului nu au intervenit în ajutorul victimei.
Bunurile sustrase de către inculpat în împrejurările arătate, nu au fost restituite părţii vătămate R.A.C., motiv pentru care aceasta s-a constituit parte civilă cu 1.000.000 lei.
2. Într-o noapte din prima jumătate a lunii septembrie 2002, inculpatul a întâlnit la intersecţia aceloraşi străzi menţionate mai sus, pe numitul P.H., căruia i-a cerut telefonul mobil. Cererea a fost însoţită de explicaţia că dacă cel vizat nu acceptă, infractorul va pune pe alţi băieţi din cartier să-l bată.
Urmare acestei situaţii, P.H. a dat inculpatului telefonul marca Nokia, cu care acesta a fugit, iar ulterior l-a vândut unei persoane rămase neidentificate, cu suma de 1.000.000 lei.
Partea vătămată P.H. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 lei.
3. În noaptea de 23 septembrie 2002, D.C.V. a cerut numitului T.G., aflat pe stradă, telefonul mobil, ce-l avea asupra sa. Telefonul în cauză aparţinea numitei T.M., mama lui T.G.
După ce a primit telefonul, inculpatul a refuzat restituirea şi a fost vândut în aceeaşi seară numitului R.C. cu suma de 2.500.000 lei. De la acesta, telefonul a fost ridicat de poliţie şi restituit părţii vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă.
4. În cursul zilei de 10 septembrie 2002, inculpatul s-a întâlnit cu N.R. pe stradă, căreia i-a cerut telefonul pentru a apela o cunoştinţă.
După ce a realizat convorbirea, infractorul a plecat cu telefonul părţii vătămate, pe care l-a vândut lui A.G. cu suma de 1.800.000 lei, ce l-a pierdut ulterior.
Proprietarul bunului sustras, N.R. nu s-a constituit parte civilă.
5. În noaptea de 01 octombrie 2002, D.C.V. a mers în vizită acasă la L.V., şi l-a rugat să-i împrumute telefonului mobil pentru a avea o convorbire.
În timpul convorbirii cu persoana rămasă neidentificată, inculpatul a fugit din locuinţa părţii vătămate cu telefonul asupra sa. Fiind urmărit de L.V., autorul faptei a scăpat telefonul care s-a degradat, după care l-a aruncat, nemaifiind găsit.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauza de faţă.
6. În noaptea de 02 octombrie 2002, D.C.V., l-a acostat pe M.N. căruia i-a cerut bani sub ameninţarea cu bătaia.
Sub ameninţare, inculpatul a căutat victima prin buzunare şi i-a sustras suma de 30 dolari S.U.A., găsită într-unul din buzunarele hainei. Tot sub ameninţare cu bătaia inculpatul l-a obligat pe M.N. să-l transporte cu autoturismul său pe V.C., aflat în stare de ebrietate urmare a băuturilor alcoolice consumate împreună cu inculpatul.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat la 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 589 din 13 martie 2002 a Judecătoriei Constanţa, care a făcut aplicaţiunea art. 81 C. pen., situaţie în care tribunalul a făcut la rândul său aplicaţiunea art. 83 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel parchetul, care a criticat-o pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, precum şi inculpatul care a criticat-o pentru greşita încadrare juridică a faptelor comise în dauna părţilor vătămate R.A.C. şi M.N.
Prin Decizia penală nr. 61/ P din 16 martie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondate, apelurile declarate, apreciind legală şi temeinică hotărârea pronunţată.
Împotriva acestei decizii, ca şi a sentinţei tribunalului, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a criticat hotărârile atacate pentru motivul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la individualizarea pedepsei, solicitând în esenţă, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute şi majorarea cuantumului pedepsei.
Recursul declarat este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată, şi prevederile legale, Curtea reţine că, pedepsele aplicate de cele două instanţe, în sensul reducerii acestora ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., nu sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Curtea constată că în stabilirea cuantumului pedepsei, cele două instanţe au acordat în mod nejustificat o semnificaţie sporită vârstei inculpatului, faptul că pe parcursul procesului ar fi avut o atitudine procesuală parţial sinceră şi modalităţilor simple de comitere a infracţiunilor, fără însă, să observe că inculpatul, la „vârsta tânără" pe care o avea, era deja recidivist, săvârşind infracţiuni de acelaşi gen cu cele ce formează obiectul dosarului de faţă, că atitudinea sa parţial sinceră a constatat de fapt în recunoaşterea unei singure infracţiuni de furt din şase comise (2 tâlhării şi 3 furturi), şi că acestea au fost săvârşite pe timp de noapte şi în locuri publice, ceea ce sporeşte gravitatea faptelor şi demonstrează o anumită periculozitate a persoanei inculpatului.
Faţă de toate aceste elemente, instanţa supremă apreciază că în cauză nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, motiv pentru care le va înlătura şi îl va condamna pe inculpat la pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi va proceda conform dispozitivului.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 27 iulie 2002 la 1 iunie 2004, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 61/ P din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpatul D.C.V.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 42 din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului Constanţa, numai cu privire la pedepsele aplicate inculpatului D.C.V.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă şi repune pedepsele în individualitatea lor după cum urmează:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Înlătură circumstanţele atenuante şi condamnă pe inculpatul D.C.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la câte 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru cele două infracţiuni, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 589 din 13 martie 2002, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 27 iulie 2002 la 1 iunie 2004.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2949/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2952/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
