ICCJ. Decizia nr. 2952/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2952/2004
Dosar nr. 2065/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 258 din 25 februarie 2004, a condamnat pe inculpatul I.C. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată a restului de 86 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 42/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi l-a contopit cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute numai această ultimă pedeapsă.
A prelungit starea de arest şi a dedus prevenţia de la 12 decembrie 2003 la zi.
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în ziua de 12 decembrie 2003 aflat în metrou, a smuls cercelul din urechea părţii vătămate B.G., în momentul când trenul a oprit în staţia Bucur Obor. În urma alertării agenţilor de pază din metrou, inculpatul a fost prins iar la percheziţie, au fost găsiţi 4 cercei printre care şi cel smuls din urechea părţii vătămate.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 235 din 31 martie 2003, pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, a declarat recurs. A criticat hotărârile ca netemeinice şi a cerut casarea lor şi reducerea pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei şi persoana infractorului, iar pedeapsa a fost just individualizată.
Din probele administrate şi fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul, persoană fără ocupaţie a săvârşit anterior mai multe tâlhării, fiind condamnat definitiv de trei ori la pedepse între 2 ani şi 6 luni şi 5 ani şi 2 luni închisoare.
Inculpatul a fost eliberat din exercitarea ultimei pedepse la 14 octombrie 2003 şi în perioada până la 12 decembrie 2003 a săvârşit mai multe infracţiuni de tâlhărie, ultima cea dedusă judecăţii în prezenta cauză.
Aşa fiind, pedeapsa de 7 ani închisoare situată în imediata apropiere a minimului special prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., nu poate fi considerată o pedeapsă exagerată aşa cum a susţinut recurentul.
Recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (2), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenţia de la 12 decembrie 2003 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 235 din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 12 decembrie 2003 la 1 iunie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2951/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2954/2004. Penal. Art.208; 209 c.pen. Recurs → |
|---|
