ICCJ. Decizia nr. 2955/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2955/2004
Dosar nr. 1948/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş, prin sentinţa penală nr. 302 din 7 octombrie 2003, în rejudecare, a schimbat încadrarea juridică potrivit art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi e) C. pen., art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi respectiv 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu art. 37 C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul L.C.Z. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse cu pedeapsa de 722 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 564 din 15 martie 2000 a Judecătoriei Tg. Mureş, urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată, prevenţia de la 12 martie 2000 la 12 octombrie 2002.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.650.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă I.D.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 22 ianuarie 2002, în timp ce părţile vătămate I.D. şi E.J. se deplasau înspre locuinţele lor, ajunse în dreptul centralei termice de pe strada Moldovei, într-o zonă neluminată, au fost acostaţi de inculpatul L.C.Z. Inculpatul i-a cerut părţii vătămate E.J., foc la ţigară şi în timp ce acesta căuta bricheta, l-a lovit cu pumnul în ochi, cerându-i bani.
Pentru că partea vătămată nu avea bani, inculpatul i-a smuls ceasul de la mână. După aceasta, inculpatul l-a lovit cu pumnul în faţă pe I.D. l-a doborât la pământ, l-a lovit cu picioarele şi i-a sustras din haină 650.000 lei şi de pe deget verigheta de aur de 4,5 gr.
Împotriva sentinţei au declarat apel procurorul şi inculpatul.
Prin apelul procurorului, sentinţa a fost criticată pentru omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi pentru greşita încadrare juridică dată faptelor săvârşite în aceeaşi împrejurare.
Inculpatul a cerut desfiinţarea sentinţei şi achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul infracţiunilor.
Prin Decizia penală nr. 33/ A din 1 martie 2004, secţia penală de la Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelurile, a desfiinţat parţial sentinţa şi rejudecând cauza, a schimbat încadrarea juridică a faptelor în infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza acestor texte, reţinând şi starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la două pedepse de 7 ani închisoare. A revocat liberarea condiţionată pentru restul de 722 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 564/2000 a Judecătoriei Tg. Mureş şi a contopit acest rest cu pedeapsa de 7 ani închisoare.
A dedus timpul arestului de la 12 martie 2001 la 10 ianuarie 2003.
A confiscat de la inculpat suma de 50.000 lei contravaloarea bunului sustras de la E.J., parte vătămată care nu s-a constituit parte civilă.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs, pe care nu l-a motivat şi nu s-a prezentat să-l susţină.
Recursul este nefondat.
Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă şi vinovăţia inculpatului; însă a dat o încadrare juridică greşită faptelor comise de inculpat, nelegalitate constatată la instanţa de apel. În urma desfiinţării parţiale a sentinţei, inculpatul a fost condamnat prin schimbarea încadrării juridice la pedepse de câte 7 ani închisoare care sunt just individualizate cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Vinovăţia inculpatului a fost reţinută pe baza declaraţiilor părţilor vătămate şi a martorilor M.E. şi H.M.
Partea vătămată I.D. l-a indicat pe inculpat, recunoscându-l din fotografiile aflate în albumul de la poliţie, iar apoi cu ocazia recunoaşterii din grup.
Relevantă este declaraţia martorei H.M., care a arătat că într-o seară la câteva zile după ce I.D. a fost tâlhărit, bătrânul a venit la bar, i-a povestit ce i s-a întâmplat şi la un moment dat a venit la ea speriat şi a arătat către un bărbat spunând că acela este autorul tâlhăriei. Martora împreună cu barmana au pornit înspre persoana indicată, care avea circa 1,80 – 1,85, vârsta de aproximativ 25 ani şi tuns la zero şi martora a întrebat-o pe colega sa dacă îl cunoaşte. Cu acea ocazie a aflat că tânărul se numeşte C. şi că a fost eliberat de puţin timp din penitenciar.
La cererea inculpatului care a negat săvârşirea faptelor, au fost audiaţi martorii V.L., B.Z. şi M.E.
Martorul V.L. a declarat că îl cunoaşte de circa 13 ani pe inculpat şi nu crede că acesta ar fi în stare să comită asemenea infracţiuni; deşi fişa de antecedente penale îi contrazic afirmaţia.
Martorii M.E. şi B.Z. au arătat că îl cunosc pe inculpat din vedere şi nu au cunoştinţă ca acesta să fi agresat vreo persoană.
Prin declaraţiile martorilor audiate în apărare, inculpatul nu a putut să dovedească faptul că alte persoane au comis faptele imputate.
Aşa fiind, se constată că hotărârile celor două instanţe sunt legale şi temeinice, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.Z. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Constată că inculpatul a fost arestat în perioada 12 martie 2001 la 10 ianuarie 2002.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2954/2004. Penal. Art.208; 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2960/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
