ICCJ. Decizia nr. 2974/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2974/2004
Dosar nr. 2032/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 26 ianuarie 2004 a Tribunalului Constanţa au fost condamnaţi inculpaţii: A.R. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., la pedepsele de 9 ani şi 6 luni închisoare şi de 10 ani închisoare, stabilindu-se în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare; R.I.P., în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la două pedepse de 10 ani închisoare, stabilindu-se, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi R.P.S., în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la două pedepse de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a invocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 6 ani şi 10 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1862 din 25 iunie 2001 a Judecătoriei Medgidia şi s-a contopit restul neexecutat de 732 zile închisoare cu pedepsele aplicate în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii, s-a menţinut starea de arest a acestora şi s-a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 6 iulie 2002 la zi, pentru inculpatul A.R. şi de la 1 august 2002 la zi, pentru inculpaţii R.I.P. şi R.P.S.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumelor de 688 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă R.G. şi de 178 Euro sau echivalentul îl lei la data plăţii către partea civilă R.K., cu titlul de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 5 iulie 2002, în timp ce se deplasau pe faleza municipiului Mangalia, cei trei inculpaţi le-au observat pe părţile vătămate, turişti germani, persoane în vârstă: R.K. (în etate de 68 ani) şi R.G. (în etate de 57 ani), hotărând să le jefuiască.
Potrivit înţelegerii, inculpatul A.R. a venit în spatele părţilor vătămate, a lovit-o pe partea vătămată R.G. cu pumnul în dreptul ochilor, i-a smuls de pe umăr poşeta cu bani şi alte bunuri, după care a îmbrâncit-o spre gardul spitalului din apropiere, aceasta dezechilibrându-se, căzând la sol şi pierzându-şi cunoştinţa.
În continuare inculpatul A.R. a aruncat poşeta în spate inculpaţilor R.P.S. şi R.I.P. care asigurau paza şi trebuiau să împiedice victimele să opună rezistenţă.
Inculpatul R.I.P. a prins poşeta, a lovit-o cu braţul pe partea vătămată R.K., i-a introdus mâna în buzunarul lateral al pantalonilor şi i-a sustras un sul de hârtie igienică. Partea vătămată a încercat să opună rezistenţă, dar inculpatul A.R. l-a înţepat cu cuţitul în piciorul stâng. Nereuşind să îi sustragă portmoneul acestei părţi vătămate cei trei au fugit, după care au împărţit bunurile de valoare din poşetă.
Ca urmare a agresiunii partea vătămată R.K. a prezentat leziuni care au necesitat 23 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată R.G. a suferit vătămări care au necesitat 5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin faptele lor inculpaţii au produs un prejudiciu în valoare de 27.701.924 lei nerecuperat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza plângerilor şi declaraţiilor părţilor vătămate, a proceselor verbale de constatare, întocmite de organele de urmărire penală, a declaraţiilor martorilor A.L., A.M., I.I. şi B.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 76 din 30 martie 2004, a respins apelurile declarate împotriva sentinţei primei instanţe considerând nefondate solicitările de redozare a pedepsei formulată de inculpatul A.R. şi de achitare pentru lipsa probelor de nevinovăţie formulate de inculpaţii R.P.S. şi R.I.P.
Astfel, instanţa de control judiciar a considerat că probele administrate în cauză atestă vinovăţia tuturor inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, iar pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social deosebit de grav al faptelor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii A.R., R.P.S. şi R.I.P., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe şi au solicitat reducerea lor.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţele reţinând în baza materialului probator al cauzei vinovăţia în săvârşirea, în ziua de 5 iulie 2002, în concurs real, asupra a două părţi vătămate, a infracţiunilor de tâlhărie şi complicitate la tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi respectiv art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., au aplicat inculpatului A.R. şi complicilor săi R.I.P. şi R.P.S., pedepse privative de libertate rezultante, de câte 10 ani închisoare.
La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârşirii lor, în loc public, în plină zi, consecinţele la care au fost expuse cele două victime, turişti germani care au suferit vătămări corporale şi prejudicii materiale, precum şi persoana inculpaţilor care au antecedente penale, R.I.P. şi R.P.S., fiind recidivişti.
Pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare, sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea, reeducarea şi reintegrarea în comunitate a celor trei inculpaţi.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale arătate şi nu există temeiuri de reducere a pedepselor aplicate, criticile formulate de inculpaţi, în sensul greşitei individualizări a sancţiunilor nu pot fi primite.
Faţă de considerentele arătate, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate şi că în cauză nu pot fi luate în considerare din oficiu, cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepse, durata arestării preventive de la 6 iulie 2002 la 2 iunie 2004, pentru inculpatul A.R. şi de la 1 august 2002 la 2 iunie 2004, pentru inculpaţii R.I.P. şi R.P.S.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.R., R.P.S. şi R.I.P. împotriva deciziei penale nr. 76/ P din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedepse, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului A.R. de la 6 iulie 2002 la 2 iunie 2004, iar pentru inculpaţii R.P.S. şi R.I.P. de la 1 august 2002 la 2 iunie 2004.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2004. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2978/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
