ICCJ. Decizia nr. 296/2004. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.296/2004
Dosar nr. 2682/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 445 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul Ş.A.G., în temeiul art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (fapta din 15 februarie 2000) la 6 ani închisoare.
În temeiul art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
A dispus repunerea în individualitatea ei a pedepsei rezultante de un an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3144 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1162/ A 6 decembrie 2001 a Tribunalului Bacău la data de 3 ianuarie 2002 în pedepsele de:
- un an şi 6 luni închisoare, pentru art. 239 alin. (2) teza I, alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptă din data de 7 ianuarie 2001;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru art. 239 alin. (2) teza I, alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptă din 7 ianuarie 2001.
A înlăturat sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare.
A dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii şi pedepsele de la lit. c) şi d), în pedeapsa ce mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare.
Pedeapsa de executat: 6 ani şi 2 luni închisoare.
În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., a computat din pedeapsa de executat, durata executată de la 8 ianuarie 2001 la 27 februarie 2002.
A dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale anterioare şi emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a luat act că părţile vătămate P.R. şi P.C. nu se constituie părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că în seara zilei de 15 februarie 2000, în timp ce se afla în autobuzul, care circula pe str. Calea Mărăşeşti din municipiul Bacău, i-a sustras părţii vătămate P.R., din buzunarul de la geacă, actele de identitate (certificat de căsătorie şi buletinul de identitate), a lovit-o şi a tras-o cu mâna de păr, iar când serg. maj. P.C., care era îmbrăcat în uniformă, a intervenit pentru aplanarea conflictului, a fost lovit şi el de inculpat cu pumnul şi palma în zona feţei, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 6-7 zile îngrijiri medicale.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate P.R., P.C., raportul de constatare medico-legală nr. 565/2000 a S.M.L. Bacău, declaraţiile martorilor N.T., T.I.L., C.M., C.N., C.C., B.F.D., coroborate cu declaraţiile inculpatului Ş.A.G.
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut doar parţial faptele comise.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul care a susţinut că nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, solicitând a se dispune achitarea sa, iar în legătură cu infracţiunea de ultraj, a susţinut că nu a ştiut că partea vătămată P.C. este jandarm şi că l-a lovit pentru a se apăra, deoarece acesta îl imobilizase.
Prin Decizia penală nr. 158 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ş.A.G., pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor săvârşite, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, urmarea produsă, persoana inculpatului, care a mai cunoscut rigorile legii penale, dar nu a înţeles să-şi revizuiască comportamentul, persistând în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, dar şi conduita nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se constată că nu este cazul a se reduce pedeapsa.
În consecinţă, va fi respins recursul declarat de inculpat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.A.G. împotriva deciziei penale nr. 158 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2959/2004. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 2974/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
