ICCJ. Decizia nr. 3264/2004. Penal

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3264/2004

Dosar nr. 1993/2002

Şedinţa publică din 15 iunie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1217/2000, Tribunalul Timiş, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 10 lit. g), teza a II-a C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la prevederile art. 290 C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea prevăzută de art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În temeiul prevederilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 72 lit. a), din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă, a condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare, ca pedeapsă principală, a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevăzut de art. 2481 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa principală de.

- 5 ani închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de,

- un an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale, aplicate inculpatului urmând a fi executată pedeapsa principală mai grea, aceea de 5 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, deci pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate de evaziune fiscală, a condamnat pe inculpatul G.I., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

A aplicat inculpatului, pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

A aplicat inculpatului, pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual, a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând a fi executată pedeapsa principală mai grea, aceea de 5 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, deci pedeapsa rezultantă de,

- 7 ani închisoare, cu interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata art. 71 C. pen. şi pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pe timpul şederii acestuia în România, urmând să opereze interdicţia de 5 ani.

Pe temeiul prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată acestuia, arestul preventiv.

În temeiul art. 2481 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, a condamnat pe inculpatul L.T., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata art. 71 C. pen.

A aplicat inculpatului, pedeapsa complimentară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 14 a anulat ca fiind false contractul de livrare încheiat între furnizorul SC S. Italia şi beneficiarul SC K. SRL Timişoara, exemplarul prezentat la vama română, 30 comenzi ferme şi 26 procese verbale de prelevare probe false sub aspectul semnăturii de la rubrica importator.

În temeiul prevăzut art. 14, art. 346 C. pen., art. 998 C. civ., a obligat în solidar inculpaţii D.D., G.I., L.T., pe inculpatul L.T. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente L. Bucureşti, la plata sumei de 71.454.131.566 lei, despăgubiri către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlul Financiar de Stat Timiş şi a sumei de 39.313.763 lei, către Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Timişoara, ambele sume cu majorări de întârziere în plată.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii D.D., G.I., L.T., pe inculpatul L.T. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de câte 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În luna martie 1995, prin intermediul inculpatului G.I., inculpatul S.S. a încheiat cu furnizorul SC S. Italia, un contract de vânzare-cumpărare, prin care furnizorul se obliga să vândă, iar cumpărătorul (SC K. SRL Timişoara) se obliga să cumpere cantitatea de 1.100.000 litri alcool etilic cu concentraţie de 96,0 – 96,5% vol. Preţul de achiziţie al litrului de alcool a fost cuprins între 1,02-1,11 mărci germane, funcţie de concentraţia alcoolului, contract existent la dosar de urmărire penală.

La data de 10 martie 1995, pentru a-şi asigura la rândul său vânzarea alcoolului, inculpatul S.S. a încheiat cu numitul B.H., în calitate de reprezentant al SC B.T. SRL Timişoara, un contract de colaborare, prin care această firmă se obliga să recepţioneze mărfurile importate de SC K. SRL Timişoara de la furnizorul italian, în speţă alcool etilic, pe care-l va depozita până la desfacere, în bazinele proprii, existente în cadrul SC F. SA Timişoara, precum şi comercializarea alcoolului, la preţul negociat cu beneficiarii, operaţiunile vamale şi de contabilizare a activităţii de aprovizionare şi comercializare a alcoolului importat, revenind SC K. SRL Timişoara.

Întrucât menţinerea denumirii produsului importat şi implicit a concentraţiei alcoolice nu asigura cumpărătorului SC K. SRL Timişoara profituri maxime, aşa cum rezultă din actele existente la dosar de urmărire penală, inculpatul S.S. l-a contactat pe inculpatul D.D., care îşi desfăşura activitatea în calitate de expeditor internaţional salariat al R.T. SA Timişoara, care i-a spus că pentru eludarea preţurilor minime de 0.60 – 0,90 dolari/ litru, înscrise în ordinul circular nr. 13/1994, modificat prin Ordinul nr. 2/1995, este necesar a fi prezentate la SC R.T. SA şi la vamă un contract, facturi şi rapoarte de expertiză întocmite de Laboratorul L. Arad, din cuprinsul cărora să rezulte că produsul importat poartă denumirea de „Preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la fabricarea băuturilor", cu un preţ mult inferior celui real, cu o greutate mai mică şi o concentraţie alcoolică de aproximativ 0,65% vol., produs care atrăgea implicit şi încadrarea în alte tarife vamale, prevăzute de Ordinul circular nr. 13/1994, modificat prin Ordinul circular nr. 2/1995.

În baza acestor acte preparatorii, contractul iniţial – original a fost modificat în sensul că în loc de alcool etilic a fost înscris produsul „preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la fabricarea băuturilor", cu preţul cuprins între 0,05 şi 0,11 mărci germane/ litru, concentraţie alcoolică de 0,65%. Pentru fiecare transport de alcool, prin intermediul inculpatului G.I. se întocmeau facturi fictive, cu antetul furnizorului şi fără toate datele de identificate a produsului.

În acest context, inculpatul a luat legătura cu inculpatul L.T., care îndeplinea atribuţiunile funcţiei de director al Laboratorului din Arad, aparţinând L., care deşi pentru onorarea cererii pe care i-a adresat-o inculpatul S.S. a recunoscut că încalcă atribuţiunile de serviciu, va întocmi rapoarte de expertiză în conţinutul cărora produsul să poarte denumirea de „preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la prepararea băuturilor alcoolice", cu o concentraţie de 65-68% vol.

Procedând în acest mod, inculpatul a recepţionat cantitatea totală de 12.114.382 litri alcool etilic, cu o concentraţie de 96,0 – 96,5% vol. pe 56 facturi, iar cu facturile nr. 2019 din 15 septembrie 1996 şi nr. 2235 29 septembrie 1995, înscriindu-se concentraţia alcoolică de 65% vol. Preţul din facturile reale a fost de 1.01. – 1,11 mărci germane / litru, iar pentru întreaga cantitate de alcool livrată, furnizorul italian trebuia să primească suma de 13.125.322,20 mărci germane.

Marfa livrată a fost însoţită de certificatele de analiză, existente la dosarul de urmărire penală, din care rezultă o concentraţie alcoolică de 96% vol. a alcoolului etilic livrat. Inculpatul S.S., a plătit pentru alcoolul livrat suma de 13.005.003 mărci germane.

În momentul în care alcoolul livrat ajungea pe teritoriul Ungariei, inculpatul S.S., cu ajutorul direct al inculpatului D.D., înlocuia facturile reale cu alte facturi fictive, în care erau consemnate date nereale, cu privire la denumirea produsului, la preţ şi la greutate, aşa cum s-a mai reţinut anterior.

La sosirea în vama românească a mărfii, se constituia o echipă pentru prelevarea probelor, din componenţa căreia făcea parte reprezentantul firmei importatoare, SC K. SRL Timişoara, în majoritatea cazurilor inculpatul D.D., inculpatul L.T. şi controlori vamali, în calitate de reprezentanţi ai statului.

Prelevarea probelor a fost consemnată în procese-verbale de prelevare cu nr. 24 din 19 aprilie 1995 şi nr. 66 din 08 septembrie 1995, existente la dosarul de urmărire penală.

Din verificarea acestor procese-verbale, s-a constatat că inculpatul D.D. a semnat fără drept în 26 asemenea procese verbale, în locul reprezentantului firmei importatoare, fie cu propria semnătură, fie cu presupusa semnătură a importatorului, aşa cum rezultă din raportul de expertiză grafică existent la dosar.

Probele astfel obţinute, au fost trimise pe baza comenzilor ferme cu nr. 401 din 19 aprilie 1995 şi nr. 853 din 18 septembrie 1995, emise de către importatorul SC K. SRL Timişoara, către L. Arad, în vederea analizării parametrilor fizico-chimici şi a încadrării în traficul vamal de import.

În cazurile în care reprezentantul SC K. SRL Timişoara lipsea, inculpatul D.D. falsifica semnătura acestuia, în majoritatea cazurilor semnând cu presupusa semnătură a sa. În cadrul Laboratorului L. Arad îşi desfăşura activitatea în calitate de director, inculpatul L.T.

În temeiul prevederilor art. 2 lit. a), din HG nr. 1144 din 26 octombrie 990, obiectul de activitate al L., îl reprezintă executarea în calitate de organ neutru, de încercări, expertize şi analize fizico-chimice, în vederea omologării şi certificării produselor fabricate în ţară sau importate, precum şi în cazul reclamanţilor privind nerespectarea condiţiilor, privind calitatea prevăzută în contracte, confirmând prin certificate sau buletine de analiză, parametri calitativi reali.

Încălcând aceste dispoziţii legale, care constituiau deopotrivă atribuţiuni de serviciu ale inculpatului L.T., acesta a întocmit rapoartele de expertiză nr. 751 din 20 aprilie 1995 şi nr. 863 din 19 septembrie 1995, existente la dosarul de urmărire penală, şi următoarele, în care se reţine că produsul analizat „se încadrează ca preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la fabricarea băuturilor", deşi în realitate, produsul analizat purta denumirea, prin existenţa parametrilor fizico-chimici, calitativi, de alcool etilic cu concentraţie 96,0 – 96,5% vol.

După acordarea „liberului de vamă" pentru alcoolul importat de către inculpat, acesta se transporta în depozitul SC F. SA Timişoara, unde îşi desfăşura activitatea în calitate de asociat al SC B.R. SRL Timişoara, inculpatul G.I.

Raporturile de colaborare dintre această societate comercială cu răspundere limitată şi SC K. SRL Timişoara, se desfăşurau pe baza contractului de colaborare încheiat între aceste două societăţi comerciale.

Prin intermediul acestei societăţi comerciale, cu ajutorul inculpatului G.I., inculpatul S.S. a livrat pe piaţa românească diferitelor societăţi comerciale, cantitatea totală a 12.114.382 litri alcool, din cuprinsul facturilor întocmite către beneficiari, rezultând că SC K. SRL Timişoara a livrat „alcool vrac".

Marfă livrată beneficiarilor interni de către SC K. SRL Timişoara a fost însoţită, pe lângă facturile de livrare şi de certificatele de calitate în original, existente la dosarul de urmărire penală şi următoarele, din care rezultă că s-a livrat „alcool etilic extras rafinat din cereale cu o concentraţie alcoolică de 96,5% vol. la 200 C", aceasta, deoarece SC K. SRL Timişoara de această dată avea interesul să înscrie în documentele de livrare parametri calitativi şi denumirea reală a produsului, pentru a încasa preţul cuvenit şi nu concentraţia de 65% vol., iar denumirea produsului „preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la prepararea băuturilor".

O parte din beneficiarii interni ai mărfii, au vândut-o la rândul lor, fără a mai efectua analize pentru verificarea parametrilor calitativi înscrişi în actele de livrare, însă alte societăţi comerciale, au efectuat astfel de analize, stabilindu-se că marfa livrată, poartă denumirea de alcool etilic cu o concentraţie de 96% vol.; este cazul SC M.Ś. SRL, SC F. SRL Craiova şi alte societăţi comerciale, stare de fapt care confirmă că actele care au fost prezentate în vamă pentru stabilirea valorii impozitelor şi taxelor nu au fost reale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii D.D. şi L.T., precum şi partea responsabilă civilmente L. Bucureşti.

Inculpaţii au susţinut că nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost condamnaţi, iar partea responsabilă civilmente a criticat hotărârea susţinând că greşit a fost obligată în solidar la despăgubiri, împreună cu inculpatul L.T., întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

Prin Decizia penală nr. 61 din 4 aprilie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de inculpaţii L.T. şi D.D. şi partea responsabilă civilmente L. Bucureşti, desfiinţând sentinţa apelată şi, rejudecând,

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul L.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2481, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a infracţiunii prevăzută de art. 2481, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

A menţinut condamnarea inculpatului D.D. la pedeapsa de un an şi şase luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A înlăturat obligarea la despăgubiri civile a inculpatului L.T., a inculpatului D.D. şi a părţii responsabile civilmente L. Bucureşti.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi părţile civile D.G.F.P. Timiş şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara.

Prin recursul declarat, Parchetul a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei şi, rejudecând, menţinerea dispoziţiilor sentinţei.

Recurenta parte civilă D.G.F.P. Timiş a solicitat, prin motivele depuse la dosar, admiterea recursului, casarea deciziei şi pe fond, menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor reprezentând onorariile experţilor, pentru expertiza contabilă întocmită în dosarul nr. P.677/1998 al I.P.J. Timiş, în sumă de 105.000.000 lei.

Recurenta parte civilă Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara a declarat recurs, fără a-l motiva.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

În mod corect instanţa de control judiciar a achitat inculpatul L.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2481 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Criticile parchetului cu privire la acest aspect sunt nesusţinute pentru următoarele motive:

Din actele dosarului rezultă, fără dubiu, că alcoolul introdus în ţară în urma importului de către SC K. SRL Timişoara a avut o concentraţie situată între 66-68% în vol.

Astfel, conform rapoartelor de încercări întocmite de L. Arad la data de 11 septembrie 1995, pe probele prelevat din vagoanele cisternă la momentul vămuirii aflată la dosar, concentraţia alcoolului variază între 65,11-65,46% vol.

La data de 15 septembrie 1995 se expertizează şi contraprobele recoltate în data de 13 septembrie 1995, observându-se rapoarte la încercări ce stabilesc aceeaşi concentraţie a alcoolului.

În urma eliberării autorizaţiei de percheziţie nr. 32228/2/7/1995 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timiş, la data de 20 septembrie 1995, au loc noi prelevări la C.F.R. terminal Semenic şi se întocmeşte procesul verbal de preluare nr. 70 din 20 septembrie 1995.

La data de 26 septembrie 1995 L. întocmeşte un alt raport de expertizare, pentru alcoolul prelevat la 20 septembrie 1995, prin care constată că acesta are o concentraţie de 65-68% volume.

Pe probele recoltate de SC K. SRL, Inspectoratul de Poliţie Sanitară şi Medicală Preventivă al judeţului Timiş, eliberează un buletin de analiză sanitară la data de 27 septembrie 1995, prin care se constată că alcoolul supus analizelor are o concentraţie cuprinsă între 65,12 – 68,79% în volume.

Toate aceste rapoarte de încercări şi buletine de analiză confirmă faptul că alcoolul importat de SC K. SRL Timişoara a avut o concentraţie de aproximativ 66% în volume.

Mai mult, la dosarul de urmărire penală se găseşte o traducere autorizată a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S. Italia şi SC K. SRL Timişoara, în care la obiectul contractului, este prevăzut „preparat alcoolic mixt pentru băuturi alcoolice", alcool ce este menţionat şi în rapoartele de încercări menţionate mai sus.

În motivarea recursului, parchetul menţionează faptul că la dosarul cauzei există certificate de calitate pentru alcool cu concentraţia de 96,2% în volume.

Verificând dosarul de urmărire penală, Curtea constată că pentru primele două nu se poate identifica emitentul şi că cel de-al treilea este ştampilat la rubrica director de SC K. SRL. Cum în conţinutul acestor conflicte de calitate nu se identifică laboratorul, care a efectuat analiza alcoolului, urmează ca instanţa să nu le aibă în vedere la pronunţarea deciziei.

Cu privire la achitarea inculpatului D.D., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 26, raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea prevăzută de art. 2481, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), Curtea apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar este temeinică şi legală.

În raport de probatoriul administrat în cauză şi menţionat mai sus, rezultă că inculpatul D.D. nu se face vinovat de săvârşirea faptelor, pentru care a fost achitat.

Cum în cauză s-a demonstrat că alcoolul importat avea o concentraţie de 66% în volume, în sarcina inculpatului nu pot fi reţinute săvârşirea infracţiunilor de complicitate la contrabandă, complicitate la evaziune fiscală şi abuz în serviciu.

Faţă de aceste motive, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov să fie respins ca nefondat.

Cu privire la recursul declarat de D.G.F.P. Timiş, Curtea constată că şi acesta este nefondat, pentru raţionamentul expus în considerentele deciziei.

Cum inculpaţii L.T. şi D.D. nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de contrabandă, evaziune fiscală şi abuz în serviciu, nu pot fi obligaţi la plata unor pretenţii civile nejustificate, neexistând un prejudiciu real şi nici la plata cheltuielilor judiciare.

Referitor la recursul declarat de partea civilă Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, nemotivat în scris şi nesusţinut în cursul dezbaterilor, Curtea, analizând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, din oficiu, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi părţile civile D.G.F.P. Timiş şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligate recurentele părţi civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi părţile civile D.G.F.P. Timiş şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, împotriva deciziei penale nr. 61 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe intimaţii inculpaţi D.D. şi L.T.

Obligă recurentele părţi civile la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 2892/2004. Penal. Cont.anulare. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 4376/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3264/2004. Penal