ICCJ. Decizia nr. 3383/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3383/2004
Dosar nr. 2395/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 16 februarie 2004 a Tribunalului Alba, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de:
- 20 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi art. 175 lit. h), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 din acelaşi cod, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor civile, pe care o sporeşte la 22 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor civile, pedeapsă ce urmează a fi executată, în final, de către inculpat.
Au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 20 iunie 2003, la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată V.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la 42.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În data de 17 iunie 2003, în jurul orelor 10,00, inculpatul S.G. s-a deplasat la locuinţa victimei V.M., în vârstă de 77 de ani, pentru a o ajuta la diferite treburi gospodăreşti. După ce a ajutat victima, inculpatul i-a solicitat suma de 50.000 lei, ca urmare a activităţilor prestate şi întrucât victima a refuzat, spunându-i că îi va da banii în ziua când va primi pensia, inculpatul a împins-o, aceasta căzând pe spate, lovindu-se la cap de un scaun, iar inculpatul a ieşit din curte, întrucât victima a început să strige după ajutor.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat la un bar din apropiere unde a consumat băuturi alcoolice, după care s-a reîntors din nou la locuinţa victimei, dar uşa de la imobil fiind închisă, inculpatul a sărit gardul, a pătruns în locuinţă şi găsind victima în pat, în cămaşă de noapte, i-a cerut din nou banii, aceasta răspunzând acelaşi lucru, anume că, îi va plăti când va lua pensia.
Indignat de răspunsul primit, inculpatul s-a repezit asupra acesteia, i-a pus mâna stângă la gură, pentru a nu mai striga după ajutor, a început să o lovească cu mâna stângă peste faţă, s-a aruncat cu genunchii peste pieptul acesteia, pentru a-i înfrânge rezistenţa şi a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale normale şi anale.
Urmare a leziunilor suferite, victima V.M. a decedat.
A doua zi, inculpatul şi-a spălat hainele ce le purtase cu ocazia comiterii faptelor, pentru a distruge astfel urmele.
În faţa organelor de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, ulterior, în faza cercetării judecătoreşti, revenind asupra declaraţiilor şi nerecunoscând comiterea faptelor.
Vinovăţia sa este, însă, dovedită de ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv, de procesul-verbal de reconstituire a faptei, de planşele fotografice coroborate cu depoziţiile martorilor F.A., L.A.I., M.M., S.F., de raportul de expertiză medico-legală din care rezultă că leziunile suferite de inculpat în zona parasternală stânga au fost produse prin zgâriere şi pot data din 17 iunie 2003, ceea ce explică faptul că victima s-a apărat cu mâinile, zgâriindu-l pe inculpat şi, de asemenea, că fibrele vegetale identificate în şanţul balano-prepuţial al inculpatului demonstrează consumarea de acte sexuale, în data de 17 iunie 2003.
Faptele inculpatului au fost apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. h) C. pen., viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
Apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea, nefiind el autorul faptei ce i se reţine în sarcină, la data de 17 iunie 2003, nedeplasându-se, la domiciliul victimei.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a reţinut o temeinică stare de fapt şi a evaluat judicios ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptei, făcută la urmărirea penală, recunoaştere ce se coroborează şi cu declaraţiile martorilor audiaţi, cu procesul-verbal încheiat la faţa locului, cu planşele fotografice şi expertiză medico-legală, probe efectuate în cauză şi care demonstrează vinovăţia acestuia. În atare situaţie, în mod corect, instanţa de control judiciar, a respins, ca nefondat, apelul.
Faptul că în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a revenit asupra declaraţiilor sale, arătând că nici măcar nu s-a deplasat la acea dată, la domiciliul victimei, fără o explicaţie concludentă şi pertinentă a conduitei, nu poate fi de natură a duce la admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea recurentului, aşa cum se solicită.
De asemenea, nu este de natură a duce la admiterea recursului nici cererea recurentului făcută în subsidiar, de reindividualizare a pedepsei, aceasta fiind stabilită şi aplicată, cu luarea, în considerare, a tuturor criteriilor stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În raport ce cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de S.G. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, de la 20 iunie 2003 la 18 iunie 2004.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 iunie 2003 la 18 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3381/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3387/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
