ICCJ. Decizia nr. 355/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 355/2004
Dosar nr. 3182/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164 din 20 februarie 2003, Tribunalul Iaşi i-a condamnat pe inculpaţii:
- N.L.V. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
- T.B.V.I. şi
- B.B.M. ambii în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la câte 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor N.L.V., T.B.V.I. şi B.B. pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare conform art. 862 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.
În cauză a mai fost condamnat şi inculpatul M.D. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la două pedepse de câte 6 ani şi respectiv, 8 ani închisoare, urmând să execute, conform art. 33 şi art. 34 C. pen., pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, iar inculpaţii minori în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la 5.000.000 lei daune morale către partea civilă M.C., respingând celelalte pretenţii ale părţii civile.
În condiţiile legii, inculpaţii au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 16 august 2001, inculpaţii M.D. şi N.L. s-au deplasat în terenul din apropierea satului Dealul Morii din comuna Vânători la coliba părţii vătămate M.C., cu intenţia de a sustrage pepeni.
În momentul în care partea vătămată a ieşit din colibă, alertată de lătratul câinilor, inculpatul M.D. i-a aplicat o lovitură cu parul în zona capului şi după cădere, a lovit-o peste mâini şi picioare.
Partea vătămată a reuşit să fugă într-un lan cu porumb, iar inculpaţii au sustras mai mulţi pepeni, cauzând un prejudiciu în sumă de 100.000 lei.
Partea vătămată a necesitat 11-13 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În noaptea de 1 noiembrie 2001, inculpaţii M.D., N.L.V., B.B. şi T.B.V.I. au hotărât să sustragă oi de la stâna aparţinând părţii vătămate C.C., amplasată pe malul râului Siret.
Ajungând la locul faptei, în jurul orelor 2,00, inculpaţii au lovit cu bâtele câinii de la stână şi în momentul în care partea vătămată R.C. a ieşit din colibă să vadă ce se întâmplă, aceasta a fost lovită cu parul, în cap, de către inculpatul M.D.
Inculpaţii au obligat-o pe partea vătămată să rămână în colibă, legând uşa acesteia cu o sârmă şi apoi au sustras două oi, pe care le-au vândut numitului V.C. cu suma de 1.000.000 lei.
Prejudiciul evaluat la1.600.000 lei, nu a fost recuperat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, care a criticat-o pentru greşita încadrare juridică a faptelor şi în dispoziţiile art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., greşita obligare la plata daunelor morale şi a inculpaţilor B.B. şi T.B.V., care nu au participat la săvârşirea faptei cauzatoare a prejudiciului, pentru omisiunea confiscării sumei de 1.000.000 lei, care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate şi individualizarea greşită a pedepselor, solicitând micşorarea acestora, precum şi de către inculpaţii N.L., B.B., M.D. şi T.B.V., care au solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 226 din 17 iunie 2003, Curtea de Apel Iaşi a luat act de retragerea apelului de către inculpatul M.D., a admis apelurile parchetului şi ale celorlalţi inculpaţi, a desfiinţat hotărârea atacată şi, în rejudecare, a schimbat încadrarea juridică pentru inculpaţii minori în art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), menţinând pedepsele stabilite şi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare inculpatului N.L.V. şi reducând pedepsele aplicate inculpaţilor B.B.M. şi T.B.V.I. de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani ţi 6 luni închisoare, fiecare.
Au fost înlăturate, pentru cei 3 inculpaţi minori, dispoziţiile art. 861, art. 862 şi art. 863 C. pen., aplicând dispoziţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi la 8.000.000 lei despăgubiri către partea civilă C.C.
S-a dispus confiscarea sumei de 1.000.000 lei de la inculpatul T.B.V.
A fost înlăturată obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata daunelor morale de 5.000.000 lei către partea civilă M.C., obligând la plata acestei sume numai pe inculpaţii M.D. şi N.L., în solidar, acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente.
A fost, corespunzător, schimbată încadrarea juridică şi pentru inculpatul M.D., menţinând pedepsele pentru fiecare infracţiune şi pedeapsa rezultantă.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţii B.B.M., N.L.V. şi T.B.V., solicitând, personal şi prin apărători, reducerea pedepselor şi dispunerea suspendării executării acestora sub supraveghere.
Hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către partea civilă C.C. care, oral, a solicitat menţinerea obligării inculpaţilor la plata despăgubirilor civile.
Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Curtea constată, pe de o parte, că motivele de recurs invocate de către inculpaţi şi întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt fondate iar, pe de altă parte, că recursul părţii civile C.C. a fost declarat tardiv.
Din mijloacele de probă, administrate în cursul procesului penal şi indicate prin hotărârile pronunţate, rezultă că inculpaţii recurenţi au săvârşit infracţiunile imputate, cărora instanţa de control judiciar le-a stabilit încadrarea juridică legală.
Inculpaţii au recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cel al judecăţii săvârşirea infracţiunilor reţinute.
La alegerea sancţiunii s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 100 C. pen., apreciindu-se corect că pentru îndreptarea inculpaţilor minori nu este suficientă luarea unei măsuri educative.
Pedepsele aplicate inculpaţilor de către instanţa de apel au fost just individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere, astfel, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, susţinut şi de împrejurările comiterii acesteia, respectiv, prin atacarea, în grup, a părţii vătămate R.C. noaptea, în câmp, producându-i leziuni la cap.
Anchetele sociale efectuate atestă, cu excepţia inculpatului B.B.M., elev anul II Grup Şcolar-Paşcani, abandonul şcolar al celorlalţi inculpaţi şi faptul că infracţiunea este consecinţa anturajului acestora.
De altfel, din datele de la dosar rezultă că inculpaţii sunt cercetaţi şi în altă cauză pentru săvârşirea de infracţiuni, fiind arestaţi preventiv în dosarul nr. 3327/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani.
Aplicând inculpaţilor B.B.M. şi T.B.V.I. pedepse cu închisoarea la nivelul minimului special prevăzut de lege, iar inculpatului N.L.V. în apropierea acestuia, în considerarea pluralităţii de infracţiuni, instanţa de apel a valorificat în cadrul individualizării judiciare, şi datele, atâtea câte sunt, de caracterizare pozitivă a făptuitorilor, îndeosebi cele care relevă, în raport de vârsta acestora, că au personalitatea în formare şi nu au menţiuni în cazierul judiciar.
Funcţiile pedepsei însă, de constrângere şi reeducare, precum şi scopul acesteia, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu pot fi realizate, aşa cum întemeiat s-a constatat prin hotărârea atacată, decât prin executarea sancţiunii prin privare de libertate.
Faţă de cele ce preced, recursurile inculpaţilor B.B.M., N.L.V. şi T.B.V.I. urmează să fie respinse, ca nefondate, neconstatându-se nici din examinarea hotărârilor, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu.
Examinând recursul părţii civile, C.C. în raport cu dispoziţiile legale referitoare la condiţiile exercitării căii de atac, Curtea constată că acesta este tardiv.
Potrivit art. 3853, cu referire la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri.
Partea civilă C.C. fiind prezentă la dezbaterea cauzei în apel, termenul de 10 zile pentru exercitarea recursului curge de la data pronunţării hotărârii, respectiv 17 iunie 2003.
Formulând cererea de recurs la data de 16 septembrie 2003, se constată că recursul este tardiv, astfel încât, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.B.M., N.L.V. şi T.D.V. împotriva deciziei penale nr. 226 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă C.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe recurentul inculpat N.L.V. şi pe recurenta parte civilă la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpaţii B.B. şi T.D.V. la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3548/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 356/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
