ICCJ. Decizia nr. 3667/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3667/2004
Dosar nr. 2785/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 13 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 20 februarie 2003, la 13 februarie 2004.
S-a reţinut că, la data de 19 februarie 2003, în jurul orei 15,30, după terminarea orelor de şcoală, partea vătămată M.A.C. (în vârstă de 13 ani), împreună cu mai mulţi colegi de şcoală se îndreptau spre casă. În timp ce aşteptau autobuzul, inculpatul a observat că acesta purta la mână o brăţară din argint, solicitându-i să-i dea bijuteria. La refuzul părţii vătămate, a lovit-o cu palma peste faţă, a ridicat tonul ameninţând-o şi a îmbrâncit-o, determinând-o în acest mod să-i dea brăţara.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 291 din 23 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor şi restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, susţinând că partea vătămată i-a dat brăţara de bună voie.
Recursul este neîntemeiat.
Din declaraţiile mai multor martori (colegii de şcoală care însoţeau pe M.A.C.), rezultă modul violent în care inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de brăţara din argint pe care o purta la mână, situaţia de fapt fiind corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză. În concordanţă cu starea de fapt, instanţele au reţinut corect vinovăţia inculpatului şi au încadrat just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Cu privire la pedeapsă, se constată că a fost corect individualizată în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, asupra unui minor în vârstă de 13 ani, cât şi faţă de persoana inculpatului, cu statut de recidivist, anterior suferind multiple condamnări pentru infracţiuni de furt.
În consecinţă, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, din pedeapsă urmând a se deduce la zi timpul arestării preventive.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei nr. 291 din 23 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 20 februarie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3656/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3670/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
