ICCJ. Decizia nr. 3670/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3670/2004
Dosar nr. 3011/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 162 din 1 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2360/P/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul F.S. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b, c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
A interzis ambilor inculpaţi exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată pentru inculpatul F.Z., reţinerea din 29 ianuarie 2003 şi arestul preventiv din 30 ianuarie 2003 şi pentru inculpatul L.A. reţinerea şi arestul din data de 15 februarie 2003 şi a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
În baza art. 116 C. pen., a interzis ambilor inculpaţi dreptul de a se afla în municipiul Timişoara pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., i-a obligat pe inculpaţi în solidar la despăgubiri civile de 15.000.000 lei către partea civilă B.M.
În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea bunurilor ridicate, casetofon şi două boxe.
În baza art. 191 C. proc. pen., i-a obligat pe inculpaţi să plătească statului câte 8.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul F.Z. a fost vizitat la domiciliul său de cumnatul său, G.G., care i-a propus să-l însoţească la locuinţa unei bătrâne din cartierul Ciarda Roşie, despre care cunoştea că dispune de bani şi a deposedat-o de aceştia şi alte bunuri.
În seara de 24 iulie 2001 s-au întâlnit şi cu L.A. şi împreună s-au deplasat pe str. M. Millo din Timişoara, aşteptând întunericul. În jurul orei 2,30, cei trei, mascaţi cu cagule pe faţă şi înarmaţi cu cuţite, au escaladat gardul împrejmuitor, pătrunzând în curtea imobilului, iar de aici în camera părţii vătămate B.M., în vârstă de 62 ani şi ameninţând-o cu moartea, i-au cerut să le indice locul de deţinere a bunurilor de valoare, punându-i cuţitul la gât.
Inculpatul L.A. a rămas lângă patul victimei şi al nepotului său, L.B., ameninţându-i cu cuţitul, timp în care ceilalţi doi s-au deplasat în camera alăturată, de unde şi-au însuşit mai multe bucăţi de ciocolată, un radiocasetofon, cu care au revenit în camera victimei, apoi G.G. i-a smuls de pe degete cele 4 inele din aur pe care partea vătămată le purta, telefonul mobil aflat pe masă şi suma de 1.200.000 lei, după care au părăsit locuinţa şi apoi, ajunşi la locuinţa inculpatului L.A., şi-au împărţit bunurile între ei, inculpatului F.Z. revenindu-i o parte din suma obţinută din cele 4 inele de aur pe care le-a vândut împreună cu G.G., iar inculpatului L.A. revenindu-i radiocasetofonul.
Partea vătămată B.M. nu şi-a recuperat prejudiciul şi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000.000 lei.
Organele de poliţie au procedat la efectuarea de cercetări la faţa locului, prilej cu care au ridicat mai multe impresiuni papilare din camera în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, stabilind în urma examinării tehnico-ştiinţifice că una din urmele papilare ridicate de pe plăcuţa de frână găsită pe masa din camera alăturată camerei de dormitor a victimei, aparţine inculpatului F.Z., iar celelalte urme papilare aparţin martorului G.G.
Profitând de această situaţie, inculpatul L.A., în sensul că nu s-au găsit urme papilare din partea sa, a susţinut în permanenţă că nu a comis fapta, dar susţinerile sale sunt combătute atât de declaraţia lui G.G. dată în dosarul acestuia de urmărire penală, cât şi de declaraţia coinculpatului F.Z., care la interogatoriul din şedinţa publică din 2 iulie 2003 a declara că împreună cu inculpatul L.A. şi G.G. au participat la tâlhărie, escaladând gardul, mascaţi şi înarmaţi cu cuţite, au deposedat-o pe partea vătămată de bunuri şi bani, arătând în concret cum au comis fapta şi cum au împărţit lucrurile luate prin tâlhărie.
Cu privire la G.G., s-a dispus de către parchet cercetarea separată în alt dosar.
La stabilirea pedepselor, s-a avut în vedere persoana inculpatului L.A., recidivist, care a indus în eroare instanţa, nerecunoscând comiterea faptei, pericolul social al faptei comise, mijloacele de comitere a faptei, scopul urmărit, prejudiciul creat, astfel încât pedepsele aplicate să fie de natură să ducă la reeducarea inculpaţilor şi la prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, inculpatul L.A. susţinând că nu se face vinovat de comiterea faptei, întrucât nu a săvârşit-o iar inculpatul F.Z. solicită reducerea pedepsei, care este prea mare.
Prin Decizia penală nr. 152/ A din 28 aprilie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F.Z. şi L.A., reţinându-se că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, iar pedepsele aplicate individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.A. care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Examinând cauza în raport de critica adusă cât şi din oficiu se constată că nu se justifică reducerea pedepsei nici în raport de pericolul social ridicat al faptei comise şi nici în raport de starea de recidivă a inculpatului, precum şi a poziţiei acestuia de nerecunoaştere pe parcursul procesului penal în pofida probelor de vinovăţie.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpat.
Se va computa din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva deciziei nr. 152 A din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 februarie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3667/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3704/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
