ICCJ. Decizia nr. 3656/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3656/2004
Dosar nr. 1068/2004
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 742 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, au fost condamnaţi inculpaţii:
- Ş.D.V. şi
- Ş.V.C.
la câte o pedeapsă de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut şi s-a prelungit starea de arest a inculpaţilor cu 30 zile, de la 13 noiembrie la 12 decembrie 2003.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate perioada prevenţiei, începând cu data de 13 mai 2002, pentru inculpatul Ş.D.V. şi de la 17 mai 2002, pentru inculpatul Ş.V.C., la zi.
Acţiunea civilă formulată de partea civilă T.E.L. a fost admisă, inculpaţii fiind obligaţi să plătească în solidar acesteia suma de 135.000.000 lei daune materiale şi suma de 150.000.000 lei daune morale.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 10 mai 2002, inculpaţii Ş.D.V. şi Ş.V.C., înarmaţi cu pari, au aşteptat-o în drum pe partea vătămată T.C. care se îndrepta de la bar spre domiciliu. Inculpaţii au lovit victima peste corp, doborând-o la pământ şi au continuat să o lovească şi după acest moment, până la intervenţia martorei R.R.
Victima, în vârstă de 34 ani a decedat pe 17 mai 2002, în urma unui politraumatism cu fracturi craniene multiple, hematom extradural, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, fracturi costale, hemopneumotorax bilateral (raport de necropsie medico-legală nr. 662 din 23 iulie 2002 întocmit de Serviciul de medicină legală al judeţului Iaşi).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile martorilor C.D., A.R., I.D.P., I.L., P.V., R.I., R.R., M.C., M.D., U.M., M.D., L.M., S.V., L.M., M.G., declaraţiile inculpaţilor.
Inculpatul Ş.V.C. a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, susţinând că a lovit victima ca ripostă la atacul acesteia cu o sabie.
Inculpatul Ş.D.V. nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 35 din 10 februarie 2004, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., pentru ambii inculpaţi şi a majorat pedepsele acestora de la 11 ani închisoare la 15 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse ca nefondate.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus prevenţia la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului câte 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Instanţa de control judiciar a constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpaţii au acţionat sub imperiul unei puternice tulburări sau temeri determinate de conduita ilicită a victimei, în fapt ei fiind cei care, înarmaţi, au aşteptat victima şi au lovit-o. În aceste condiţii, reţinerea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., a fost apreciată ca nejustificată şi înlăturată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii.
Inculpatul Ş.D.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 171, 18 şi 14 C. proc. pen.
Inculpatul Ş.V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea sa, în temeiul aplicării instituţiei legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 171, 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit în mod just vinovăţia inculpaţilor Ş.D.V. şi Ş.V.C.
Modul de desfăşurare a faptei şi participaţia fiecărui inculpat au fost descrise de martorii oculari A.R., C.D., R.I. şi R.R., I.L., P.V., declaraţiile acestora probând vinovăţia ambilor inculpaţi şi dovedind împrejurarea că aceştia au iniţiat atacul, fără ca victima să fi avut vreo atitudine agresivă, provocatoare, care să determine reacţia de violenţă a celor doi făptuitori.
Martorii M.C., M.D. şi S.V. atacat pe inculpaţi, împrejurare care nu rezultă însă din declaraţiile celor prezenţi nemijlocit pe toată durata desfăşurării conflictului şi pe care, în mod just, instanţele de judecată au înlăturat-o ca neconcludente.
Inculpaţii nu au fost provocaţi de victimă, nu au ripostat ca urmare a vreunui pretins atac îndreptat împotriva lor şi, de altfel, ei au săvârşit fapta împreună împotriva unei singure persoane pe care au doborât-o la pământ şi au lovit-o în această stare până când a intervenit martora R.R. care i-a alungat aruncând cu pietre în ei.
În această împrejurare, Curtea reţine vinovăţia ambilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, neimpunându-se achitarea acestora şi nici reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Având în vedere gravitatea şi pericolul social al infracţiunii săvârşite, atitudinea procesuală nesinceră a celor doi inculpaţi, Curtea constată că în cauză nu se justifică aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., referitoare la circumstanţele atenuante.
Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi au fost just individualizate, dându-se eficienţa cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii infracţiunii, urmările acesteia şi datele personale ale făptuitorilor.
Curtea consideră că prin cuantumul stabilit de instanţa de apel de 15 ani închisoare, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt în măsură să asigure resocializarea acestora şi să prevină săvârşirea de fapte penale, respectându-se scopul sancţiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Din durata pedepselor aplicate se va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2002 la 18 mai 2002 şi de la 13 decembrie 2002 la 30 iunie 2004, pentru inculpatul Ş.D.V., şi de la 17 mai 2002 la 30 iunie 2004, pentru inculpatul Ş.V.C.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului Ş.D.V., fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.D.V. şi Ş.V.C. împotriva deciziei penale nr. 35 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ş.D.V., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2002 la 18 mai 2002 şi de la 13 decembrie 2002 la 30 iunie 2004, iar pentru inculpatul Ş.V.C., de la 17 mai 2002 la 30 iunie 2004.
Obligă pe recurentul Ş.V.C. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentul Ş.D.V. să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3654/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3667/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
