ICCJ. Decizia nr. 3660/2004. Penal. Art.288, 293 c.pen. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3660/2004

Dosar nr. 232/2004

Şedinţa publică din 1 iulie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 65 din 27 octombrie 2003, a condamnat pe inculpaţii:

1. - M.C. la:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 70 alin. (9) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, conform art. 334 C. proc. pen.;

- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 291 din acelaşi cod;

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi

- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen.

A dispus în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea acestei pedepse şi a fixat un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 din acelaşi cod.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 83 C. pen.

A constatat că inculpata a fost reţinută 24 ore (29 decembrie 2002) şi arestată preventiv de la 6 februarie la 19 iunie 2003;

2. - M.G. la:

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea acestei pedepse şi a fixat un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, conform art. 82 din acelaşi cod.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 83 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 6 februarie până la 12 iunie 2003;

3. - L.M. la:

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- un an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total având de executat 3 ani şi 10 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 23 ianuarie – 12 iunie 2003;

4. - B.I. la:

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total având de executat 3 ani şi 10 luni închisoare în condiţiile prevăzute de art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 20 martie – 12 iunie 2003;

5. - V.M.E. la:

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 alin. (1) C. pen.;

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat, fixând un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 din acelaşi cod.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 83 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. c) C. pen., a confiscat de la M.C. suma de 2150 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestora în lei la cursul B.N.R. din momentul executării.

În temeiul art. 188 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpaţii L.M. şi B.I. sumele de bani reprezentând folosul infracţiunii astfel:

- L.M. – 5.500 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din momentul executării şi 11.000.000 lei;

- B.I. – 6.000 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei la cursul BNR din momentul executării.

Au fost anulate înscrisurile falsificate şi s-a respins cererea inculpatului B.I. privind restituirea paşaportului şi a agendelor telefonice.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, conform celor stabilite şi în actul de trimitere în judecată următoarea situaţie de fapt:

Inculpata M.C. este căsătorită cu un cetăţean italian (N.V.) ce are domiciliul în Italia şi a dorit să se deplaseze în această ţară pentru a petrece sărbătorile de iarnă de la sfârşitul anului 2002. Neavând posibilitatea legală în acest sens, ea l-a contactat pe numitul A.M. din Galaţi pentru a o ajuta să plece, într-o manieră fie ea şi contrară legii, în străinătate. Prin intermediul numitului A., inculpata l-a cunoscut pe un oarecare D. din Bucureşti căruia la începutul lunii decembrie 2002 i-a înmânat două fotografii tip paşaport. Fiind contactată telefonic de numitul A., la data de 25 decembrie 2002, care i-a comunicat că „s-a rezolvat problema", inculpata M.C. a venit a doua zi la Bucureşti şi, în noaptea de 26 decembrie 2002, a plecat împreună cu D., o altă tânără pe nume M. şi cu alte două persoane, cu autoturismul acestuia, spre Oradea. Ajunşi la Oradea în ziua de 27 decembrie 2002, în jurul orei 14,00, ei au fost contactaţi de numitul M. şi de un alt bărbat, care au verificat paşapoartele falsificate ale celor două femei şi le-au obţinut asigurările medicale, informându-se şi că la punctul de frontieră Valea lui Mihai Barantău „totul este în ordine".

Cele 2 femei s-au urcat într-un autoturism marca Mercedes cu număr de înmatriculare străin la volanul căruia se afla bărbatul ce nu se prezentase şi împreună cu alte două persoane (un bărbat şi o femeie) s-au deplasat spre punctul de frontieră, La trecerea graniţei, paşapoartele celor două tinere au fost prezentate autorităţilor de către conducătorul autoturismului. După efectuarea verificărilor s-a permis ieşirea din ţară, astfel încât cu toţii s-au deplasat spre oraşul Debrecen, din Ungaria, la gară. Acolo, celălalt bărbat din autoturism, care cunoştea limba maghiară, le-a cumpărat inculpatei M.C. şi numitei M., cu banii acestora, bilete de tren pentru Italia şi respectiv Spania. Cele două tinere au rămas apoi singure în gară, iar inculpatei M.C. i s-a furat geanta cu documentele de călătorie şi banii. În aceste condiţii ea a fost nevoită să se înapoieze în România, autorităţile sesizându-se în legătură cu modul fraudulos în care părăsise ţara.

Audiată fiind, inculpata M.C. a precizat că paşaportul pe care l-a folosit la trecerea frontierei era emis pe numele N.L., iar paşaportul numitei M. avea ca titulară pe G.R.A.

Cunoscând aceste aspecte, organele de urmărire penală au efectuat verificări la punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai Barantău, stabilind că persoanele ce au prezentat paşapoartele respective au ieşit din ţară cu autoturismul marca Mercedes, condus de inculpatul B.I., în maşină aflându-se de asemenea numiţii E.Şt. şi E.E.

Extinzându-se cercetările s-a mai stabilit că în evidenţa populaţiei există o singură N.L., cu domiciliul în Bucureşti, dar care este mutată de la adresă de mai mulţi ani. În ceea ce priveşte pe numita G.R.A., aceasta a fost audiată în calitate de martoră declarând în esenţă că a fost posesoare a unui paşaport românesc eliberat în anul 1999, iar la începutul lui decembrie 2002, a constatat că îl pierduse. A anunţat pierderea la organele de poliţie, iar în cursul lunii decembrie 2002 nu a ieşit din ţară, fiind însărcinată şi având probleme de sănătate.

A fost, de asemenea, audiat şi cuantumul martorei G., numitul M.C.A. despre care s-a afirmat iniţial că îşi pierduse şi el paşaportul. În declaraţiile sale, martorul a arătat că, în cursul lunii decembrie 2002, având nevoie de bani, şi-a vândut paşaportul unor persoane necunoscute, pe care nu le poate numi decât după porecle. Tot el a vândut acelor persoane şi paşaportul cumnatei sale G.R.A., spunându-i că documentul a fost pierdut.

Pe baza acestor informaţii, organele de urmărire penală au stabilit că prin acelaşi punct de frontieră (Valea lui Mihai Barantău), s-a permis la 16 decembrie 2002, ieşirea din ţară a unei persoane ce a prezentat paşaportul emis pe numele M.C.A. Trecerea frauduloasă a frontierei s-a făcut cu autoturismul condus de inculpatul L.M., iar în maşină se mai aflau inculpatul B.I. şi numita S.G.M. A rezultat deci, în mod corect, că o altă persoană a părăsit în mod fraudulos România folosind un paşaport falsificat prin înlocuirea fotografiei.

În urma verificării listingurilor de ieşiri şi intrări din şi în România, efectuate în cursul anului 2002, de către inculpaţii B.I. şi L.M. a rezultat că în mai multe rânduri aceştia au fost însoţiţi la ieşirea din ţară de către persoane ce au folosit paşapoarte falsificate prin înlocuirea fotografiei.

- La data de 29 martie 2002, figurează ca ieşit din ţară la punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai Bărăntău, numitul P.M. cu autoturismul marca Mercedes condus de inculpatul B.I.

Audiat, martorul P.M., domiciliat în Marghita, a declarat că a avut paşaport, dar nu a ieşit niciodată din România. La începutul anului 2002, i-a împrumutat unui prieten, D.P., la cererea acestuia, paşaportul, întrucât D.P. avea interdicţie pentru Ungaria. După câteva zile, D.P. l-a anunţat că nu-i mai poate restitui paşaportul întrucât l-a pierdut.

S-a mai stabilit că persoana ce a folosit paşaportul lui P.M. cu poza falsificată, pentru a ieşi din ţară, nu mai figurează reintrat în România cu acest nume.

- La data de 16 iulie 2002, tot cu inculpatul B.I. şi în acelaşi autoturism, în care se mai afla şi E.Şt., au părăsit ţara două persoane care au prezentat la punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai Bărăntău, paşapoarte pe numele P.F. şi respectiv C.L., care nu mai apar ulterior ca reintrate în România.

Audiaţi în cauză în calitate de martori, P.F. a arătat că şi-a pierdut paşaportul în prima jumătate a anului 2002, iar C.L. că a vândut paşaportul unei persoane neidentificate cu suma de 1.200.000 lei. Nici unul dintre ei nu a ieşit din ţară în cursul anului 2002.

- S-a mai reţinut că, la data de 20 septembrie 2002, împreună cu B.I., în aceleaşi împrejurări, au ieşit din ţară cetăţeana bulgară T.D.N., S.E. şi P.G., în autoturism aflându-se şi E.Şt. Cetăţeana bulgară, P.G. şi S.E. nu mai apar ca reintraţi în România.

Audiată ca martoră, S.E. a declarat că nu a avut niciodată paşaport şi nu a părăsit teritoriul ţării. P.G. a arătat că a pierdut paşaportul în cursul anului 1999, fiind în stare de ebrietate şi de atunci nu a mai părăsit teritoriul ţării.

- Tot împreună cu inculpatul B.I. (însoţit de E.Şt.) au ieşit la 28 septembrie 2002 din ţară trei persoane ce au prezentat paşapoarte având ca titular pe S.R.P., M.F.G. şi B.A. Nici aceste persoane nu mai apar ca fiind reintrate pe teritoriul României.

Dacă numita S.R.P. nu a putut fi găsită, mutându-se de mai mulţi ani de la domiciliul ei din Iaşi, M.F.G. şi B.A. au fost audiaţi, ei arătând în esenţă că au avut paşapoarte turistice pe care le-au pierdut la începutul anului 2002, iar din acel moment nu au mai ieşit din ţară.

- La data de 30 septembrie 2002, împreună cu inculpaţii B.I. şi L.M., au părăsit ţara prin acelaşi punct de trecere a frontierei la bordul autoturismului Mercedes alte două persoane care s-au legitimat cu paşapoarte emise pe numele A.M.L. şi F.E. Ele nu mai figurează ca reintrate ulterior în România.

Numita F.E. a fost audiată ca martoră, declarând că în cursul anului 2002 nu a părăsit ţara, întrucât paşaportul îi fusese sustras.

În ce o priveşte pe A.M.L., aceasta domiciliază tot în Botoşani ca şi F.E., însă nu a putut fi audiată, din probele administrate rezultând că ea se află de mai multe luni într-o comună din nordul Moldovei.

Ca şi în celelalte cazuri s-a tras concluzia că paşapoartele pe numele F.E. şi A.M.L. au fost folosite de către alte persoane prin înlocuirea fotografiilor acestor documente, pentru a ieşi în mod fraudulos din România.

Cercetările au stabilit că persoanele care au folosit paşapoartele falsificate au fost numitele D.A. şi B.S. din Republica Moldova. De la acestea, inculpatul B.I. a primit 600 dolari S.U.A., iar inculpatul L.M. 100 dolari S.U.A. şi 11.000.000 lei.

- La data de 6 noiembrie 2002, cu autoturismul condus de inculpatul B.I., au mai ieşit din ţară prin acelaşi punct de frontieră, martorul E.Şt. şi o persoană care a prezentat un paşaport pe numele B.D.

Audiat ca martor, B.D. a precizat că i s-a emis un paşaport turistic în anul 1999, pe care nu l-a folosit, niciodată, iar în cursul anului 2002 a constatat dispariţia acestuia.

- La data de 26 noiembrie 2002, inculpatul B.I. a ieşit din nou din ţară prin punctul de frontieră Valea lui Mihai Barantău la volanul aceluiaşi autoturism, fiind însoţit de două persoane care au prezentat paşapoarte pe numele G.M.C. şi, respectiv, Ş.S.M.

Verificându-se, s-a constatat că numitul Ş.S.M. a declarat pierdut paşaportul la 26 februarie 2002. La data de 15 martie 2002, i-a fost eliberat un nou paşaport turistic pe care l-a folosit părăsind ţara la 19 octombrie 2002 şi revenind abia la 23 decembrie 2002. Concluzia firească a fost că persoana care a ieşit din ţară la 26 septembrie 2002, împreună cu inculpatul B.I. a folosit în mod fraudulos paşaportul declarat pierdut de Ş.S.M.

Referitor la G.M.C. s-a stabilit că acesteia i s-a eliberat un paşaport turistic la data de 7 aprilie 2000. Nefiind găsită la domiciliu nu a putut fi audiată.

- La 20 noiembrie 2002, inculpatul L.M. a ieşit din ţară cu autoturismul său prin acelaşi punct de frontieră, fiind însoţit de inculpatul B.I. şi de o persoană ce a prezentat un paşaport emis pe numele P.M.C.

Această persoană a fost identificată, stabilindu-se că locuieşte în Buzău şi că în perioada februarie – iulie 2002 a fost plecată în Italia. La două – trei săptămâni după revenirea în ţară, martorul a constatat că şi-a pierdut paşaportul, în condiţii neelucidate, dar nu a anunţat autorităţile despre dispariţia documentului.

La 30 decembrie 2002, inculpatul L.M. însoţit de inculpatul B.I. şi de două persoane ce au prezentat paşapoarte emise pe numele de R.R.D. şi Ş.L. au părăsit ţara prin acelaşi punct de frontieră.

Audiat ca martor, R.R.D. a declarat că i s-a emis un paşaport turistic în anul 1998 pe care l-a folosit de mai multe ori deplasându-se în Turcia. După 1999 nu a mai ieşit din ţară, iar în decembrie 2002, fiind în stare de ebrietate într-un bar din municipiul Roman, i s-a furat portvizitul în care se găseau toate actele personale, inclusiv paşaportul.

În ce o priveşte pe Ş.L., domiciliată în judeţul Arad, aceasta a declarat că, în cursul lunii mai 2002, i s-au furat toate actele, inclusiv paşaportul. Nici înainte şi nici după acest moment nu a ieşit vreodată din ţară.

S-a concluzionat şi în acest caz că paşapoartele au fost folosite de alte persoane pentru a părăsi în mod fraudulos ţara.

S-a mai reţinut, potrivit declaraţiilor inculpatei M.C., că aceasta a fost ajutată în obţinerea paşaportului falsificat de către numitul A.M. Fiind audiat, acesta din urmă a declarat că în luna noiembrie 2002, i-a făcut cunoştinţă inculpatei M.C., cu care era prieten de mai mulţi ani, cu un oarecare G. din Brăila, de fapt inculpatul M.G. despre care aflase că se ocupă cu „ajutorarea" unor persoane de a trece fraudulos graniţa. M.C. şi M.G. s-au întâlnit în mai multe rânduri în lunile noiembrie – decembrie 2002, la Galaţi şi Bucureşti, inculpata M.C. înmânându-i două poze tip paşaport şi suma de 300 dolari S.U.A.

Inculpatul M.G. este cel care a luat legătura cu învinuitul D.V., plecat din ţară şi dat în urmărire generală şi internaţională, existând date şi indicii temeinice că este persoana care a falsificat paşapoartele şi care apare în diverse declaraţii ca fiind D., V., V. sau V.

Faţă de învinuitul D.V. s-a disjuns cauza, continuându-se cercetările.

Tot pe baza declaraţiilor inculpatei M.C. şi a confruntării ei cu inculpatul M.G. s-a reţinut că, după ce a plecat cu învinuitul D.V. (care s-a recomandat a fi D.) şi cu numita M. spre Oradea, în autoturismul acestuia din urmă au mai fost luate două persoane, care le-au însoţit, şi anume inculpata V.M.E. şi socrul acesteia, martorul Şt.F.

Inculpata V.M.E. îl cunoştea dinainte pe inculpatul L.M., recomandat a fi M., întrucât acesta îl ajutase, în aceiaşi manieră, pe soţul inculpatei, V.I.C., să părăsească ilegal ţara.

Inculpata V.M.E. cunoştea că paşapoartele folosite de cele două tinere sunt falsificate şi vor fi folosite pentru a trece fraudulos graniţa, iar pe parcursul drumului până la Oradea şi Marghita l-a contactat telefonic în mai multe rânduri pe inculpatul L.M., stabilind detaliile privind trecerea frontierei şi contribuind, prin ajutorul dat, la desfăşurarea acestui segment al activităţii infracţionale.

Totodată, s-a mai reţinut că, în toamna anului 2002, la solicitarea inculpatului L.M., care la rândul său fusese rugat de o cunoştinţă din Germania, numită T., inculpatul B.I. a trecut în Ungaria un bărbat, folosind aceleaşi metode, de la care a primit suma de 200 dolari S.U.A., bani împărţiţi în mod egal de inculpaţi.

În aceiaşi perioadă de timp, cei doi inculpaţi, procedând de o manieră identică, au mai trecut în Ungaria:

- un bărbat care le-a plătit suma de 400 dolari S.U.A., bani împărţiţi în mod egal;

- un bărbat şi o femeie (soţ şi soţie) care au plătit 1.000 dolari S.U.A., bani împărţiţi de asemenea în mod egal;

- la 30 decembrie 2002, un bărbat şi o femeie care au plătit 2.500 dolari S.U.A. inculpaţilor B.I. şi L.M.

Identitatea unora dintre persoanele implicate în această activitate infracţională nefiind complet stabilită, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor.

Faţă de această situaţie de fapt, prima instanţă a reţinut următoarele încadrări juridice:

Cu privire la inculpata M.C.:

Activitatea sa infracţională s-a apreciat ca fiind pe deplin probată, ea săvârşind infracţiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 (trecere frauduloasă a frontierei) şi art. 291 alin. (1) C. pen. (uz de fals) în forma autoratului şi nu a complicităţii, aşa cum a reţinut actul de sesizare a instanţei.

S-a motivat, în sensul că inculpata a trecut fraudulos frontiera de stat şi nu a dat un simplu ajutor altei persoane care a trecut ilegal frontiera.

Totodată, inculpata M.C. a folosit direct paşaportul falsificat atunci când a trecut frontiera de stat ceea ce conduce la concluzia că este autoarea uzului de fals şi nu un simplu complice.

Celelalte încadrări juridice, de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi complicitate la fals privind identitatea s-a apreciat că au fost stabilite corect de organul de urmărire penală.

Cu privire la inculpatul M.G.:

S-a motivat că inculpatul M.G. a intermediat pentru inculpata M.C., cu persoane în legătură cu care cercetările s-au disjuns şi continuă, obţinerea unui paşaport falsificat prin înlocuirea fotografiei, ştiind că aceasta va folosi documentul pentru a trece frontiera de stat.

În sarcina acestui inculpat au fost reţinute infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi trecere ilegală a frontierei de stat, ambele în forma de participare a complicităţii [(art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, respectiv art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.)], aşa cum a stabilit actul de trimitere în judecată.

3-4. Cu privire la inculpaţii L.M. şi B.I.:

Prima instanţă a apreciat că faptele pentru care aceşti inculpaţi au fost trimişi în judecată sunt pe deplin dovedite şi ele realizează conţinutul infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare a instanţei şi anume: art. 26, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen.; art. 26, raportat la art. 291 alin. (1) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin legea nr. 243/2002 şi art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.

Cererea inculpaţilor de a se schimba încadrarea juridică într-o infracţiune unică prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 a fost respinsă.

5. Cu privire la inculpata V.M.E. s-a reţinut că faptele săvârşite de ea realizează conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.; art. 26, raportat la art. 291 alin. (1) C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii M.C., M.G., L.M. şi B.I.

Inculpata M.C. a solicitat reducerea pedepselor aplicate, sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea unor circumstanţe atenuante.

Inculpatul M.G. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b¹), combinat cu art. 18¹ C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative.

Inculpatul L.M. a solicitat achitarea pentru complicitate la infracţiunile de uz de fals şi fals privind identitatea, reducerea pedepselor aplicate pentru celelalte două infracţiuni şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul B.I. a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat de prima instanţă şi restituirea celor două agende telefonice şi a paşaportului turistic. În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau ale art. 86¹ C. pen.

Inculpaţii şi-au întemeiat recursurile pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12, 14, 17 şi 17¹ C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare formulate şi din oficiu sub toate aspectele, se constată că recursurile sunt întemeiate potrivit celor ce urmează.

Prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, în mod corect starea de fapt însă a încadrat greşit în dispoziţiile legii infracţiunile săvârşite de inculpaţi.

Astfel, în sarcina inculpatei M.C. au fost reţinute ca fiind săvârşite în concurs real infracţiunile de fals privind identitatea şi uz de fals [(art. 293 alin. (1) şi art. 291 alin. (1) C. pen.)], în timp ce pentru inculpaţii L.M. şi B.I. au fost reţinute aceleaşi infracţiuni în forma de participaţie a complicităţii.

În esenţă s-a reţinut, ca stare de fapt, că inculpata M.C. a trecut graniţa folosind un paşaport falsificat prin substituirea fotografiei (paşaportul aparţinând altei persoane), inculpaţii L.M. şi B.I. ajutând-o să treacă efectiv graniţa, aceşti doi inculpaţi procedând de aceiaşi manieră cu mai multe persoane care au părăsit nelegal ţara (în sarcina lor reţinându-se dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)).

Este însă de observat că infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută în art. 293 C. pen., se săvârşeşte prin prezentarea sub o identitate falsă ori prin atribuirea unui asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare o unitate dintre cele prevăzute în art. 145, în scopul de a produce consecinţe juridice pentru sine ori pentru altul.

Din conţinutul textului enunţat rezultă că latura obiectivă a acestei infracţiuni se realizează prin prezentarea de către făptuitor a unei alte identităţi decât cea reală, fie oral, fie prin folosirea unui înscris cu ocazia prezentării în faţa unei autorităţi în vederea obţinerii ori realizării unui drept prevăzut de lege.

Ca atare, folosirea unor înscrisuri false privind identitatea face parte din însuşi conţinutul infracţiunii de fals privind identitatea, motiv pentru care condamnarea inculpatei M.C. şi pentru infracţiunea de uz de fals, iar a inculpaţilor L.M. şi B.I., pentru complicitate la această infracţiune este nelegală, aceste din urmă fapte neconstituind infracţiuni autonome ci componente ale infracţiunii prevăzute în art. 293 C. pen.

Tot nelegală este şi condamnarea inculpatei V.M.E., pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals, fiindcă această inculpată nu a ajutat în nici un mod pe inculpata M.C. la folosirea paşaportului falsificat.

De altfel, fiind nelegală condamnarea inculpatei M.C., pentru infracţiunea de uz de fals (în calitate de autor), nici condamnarea complicilor la această infracţiune nu este legală.

Cum această inculpată nu a declarat recurs, cauza va fi examinată prin extindere şi în ceea ce o priveşte, dispoziţiile art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., fiind aplicabile.

Greşită este şi condamnarea inculpaţilor L.M., B.I. şi V.M.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

Potrivit acestei dispoziţii legale, constituie infracţiune: „Racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi organizarea acestor activităţi."

Elementul material al infracţiunii este alternativ şi constă în acţiunile de racolare (recrutare, atragere a unei alte persoane prin diverse mijloace), îndrumare (de arătare a drumului unei persoane, de îndreptare a acesteia în direcţia potrivită) sau călăuzire (de conducere a unei persoane pe un drum; a îndruma, învăţa sau povăţui), toate aceste acţiuni, prin natura lor, fiind acţiuni tipice de instigare sau complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei.

În cauza de faţă, nici unul din inculpaţii menţionaţi nu au comis infracţiunea de trafic de migranţi (cum este definită infracţiunea prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001), modul de desfăşurare a activităţii infracţionale excluzând acţiunile ce constituie elementul material al acestei infracţiuni.

Toate persoanele care au trecut fraudulos graniţa, prin folosirea unor paşapoarte a căror poză a fost substituită, au apelat direct sau prin intermediari la inculpatul L.M. care, în schimbul unor sume de bani şi împreună cu inculpatul B.I. (procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita care supraveghea activitatea poliţiei de frontieră de la punctul de trecere a frontierei Valea lui Mihai Bărăntău) treceau persoanele respective peste graniţă cu autoturismele proprii, fără o verificare atentă a paşapoartelor, dat fiind că de fiecare dată era prezent şi inculpatul B.I.

În alte cuvinte, cei care doreau să treacă graniţa folosind paşaport falsificat nu aveau nevoie de îndrumare sau călăuzire până la frontiera de stat, ci de o persoană în măsură să le treacă peste graniţă fără o verificare scrupuloasă a paşaportului.

Aşa se explică de ce, în toate cazurile (inclusiv în cele ce privesc pe inculpatele M.C. şi V.M.E.), cei interesaţi apelau telefonic pe inculpatul L.M. care le fixa întâlnire în Oradea sau Marghita unde, împreună cu inculpatul B.I. (procuror), le urcau în autoturism şi le treceau graniţa mizând pe verificarea sumară a paşapoartelor.

În acest mod, cei doi inculpaţi, inclusiv inculpata V.M.E., nu au făcut decât acte de ajutorare (complicitate) a celor ce au trecut graniţa cu paşapoarte falsificate şi nicidecum activităţi de racolare, îndrumare sau călăuzire.

Ca atare, condamnarea inculpaţilor L.M., B.I. şi V.M.E., pentru infracţiunea de trafic de migranţi este greşită, aceşti inculpaţi desfăşurând numai activităţi specifice complicităţii la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei.

Greşită este şi condamnarea inculpatei V.M.E., pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă incriminată de dispoziţiile art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpata V.M.E. „a participat la tranzacţia privind cumpărarea paşapoartelor emise pe numele M.C.A. şi D.R.A., cunoscând că acestea vor fi folosite de alte persoane în vederea trecerii frauduloase a frontierei.

Prima instanţă nu a motivat în ce constă activitatea inculpatei referitor la falsificarea acestor paşapoarte, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata V.M.E. a înlesnit sau ajutat în vreun mod la falsificarea acestor înscrisuri oficiale prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lor în orice mod.

În consecinţă, este nelegală condamnarea acestei inculpate şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Inculpatul M.G. a fost condamnat şi pentru complicitate la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei, reţinându-se că a intermediat inculpatei M.C. obţinerea unui paşaport falsificat prin înlocuirea fotografiei, cunoscând c ă aceasta va folosi acel înscris pentru a trece frontiera de stat.

În concret, inculpatul M.G. a cunoscut pe inculpata M.C. prin intermediul numitului A.M. şi s-a implicat în ajutorarea acesteia pentru a obţine un paşaport falsificat. În acest sens a luat de la inculpata M.C. două poze tip paşaport şi suma de 300 dolari S.U.A., după care a luat legătura cu învinuitul D.V. (dat în urmărire generală şi faţă de care cauza a fost disjunsă), care a falsificat paşaportul şi apoi a transportat cu autoturismul propriu pe inculpata M.C. şi pe numita M. împreună cu inculpata V.M.E. şi martorul Şt.F. la Oradea şi apoi la Marghita.

Inculpatul M.G. nu a cunoscut când, cum şi în ce mod a părăsit ţara inculpata M.C.

Ca atare, inculpatul M.G. a ajutat pe inculpata M.C. numai pentru obţinerea paşaportului falsificat prin substituirea fotografiei de către învinuitul D.V. (punând în legătură pe inculpată cu învinuitul şi predându-i acestuia din urmă pozele tip paşaport şi suma de 300 dolari S.U.A.), nu şi în activitatea de trecere ilegală a frontierei. Chiar dacă a cunoscut că paşaportul falsificat va fi folosit pentru trecerea ilegală a frontierei, în sarcina acestui inculpat nu poate fi reţinută decât complicitatea la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, nu şi la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei pentru care nu a desfăşurat vreo activitate materială.

În sensul celor menţionate recursurile inculpaţilor sunt întemeiate şi urmează a fi admise, motivul de casare fiind cel prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. După cum s-a arătat, cauza a fost examinată prin extindere şi cu privire la inculpata V.M.E.

Urmare a admiterii recursurilor inculpaţilor se va dispune casarea hotărârii de fond şi [(după înlăturarea dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. şi a sporurilor de pedeapsă aplicate inculpaţilor L.M. şi B.I.)] achitarea acestora în sensul celor menţionate mai înainte.

Se va proceda apoi la recontopirea pedepselor aplicate pentru faptele rămase în concurs în ce priveşte pe inculpaţii M.C., B.I. şi L.M., precum şi la fixarea unui termen de încercare pentru inculpaţii M.G. şi V.M.E. în limitele prevăzute de art. 82 C. pen.

Totodată, va fi admis şi motivul de casare formulat de inculpaţii L.M. şi B.I. privind reindividualizarea modului de executare a pedepsei, în sensul că se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an şi 10 luni pentru fiecare dintre inculpaţi pe un termen de încercare de 3 ani şi 10 luni. În ce priveşte pe aceşti inculpaţi condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate, prevăzute în art. 81 C. pen., sunt realizate în întregime.

În sfârşit, se va dispune restituirea către inculpatul B.I. a paşaportului turistic (act de identitate obţinut şi folosit legal) şi a celor două agende telefonice personale.

Faptul că acestea au fost considerate de prim instanţă ca fiind mijloace materiale de probă, nimic nu justifică reţinerea lor în original, la dosar putând fi păstrate copiile acestor acte.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi se va dispune ca onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii M.C. şi M.G. să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii M.C., L.M., M.G. şi B.I. împotriva sentinţei penale nr. 65 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, şi extinde efectele şi cu privire la inculpata V.M.E.

Casează hotărârea atacată cu privire la greşita condamnare a inculpaţilor pentru unele infracţiuni, la individualizarea pedepselor şi la cererea inculpatului B.I. privind restituirea paşaportului şi a două agende telefonice.

Cu privire la inculpata M.C.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002;

- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.;

- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpata pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Menţine dispoziţiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani conform art. 81 C. pen.

Cu privire la inculpatul M.G.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de:

- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Menţine dispoziţiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare şi fixează termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

Cu privire la inculpatul L.M.

Înlătură sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare şi dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de:

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- un an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 10 luni închisoare.

Înlătură dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

← ICCJ. Decizia nr. 3635/2004. Penal. Revizuire. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 3662/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 3660/2004. Penal. Art.288, 293 c.pen. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3660/2004. Penal. Art.288, 293 c.pen. Recurs