ICCJ. Decizia nr. 3985/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3985/2004
Dosar nr. 3331/2004
Şedinţa publică din 20 iulie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 6 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 7565/2003, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. S.I. la:
- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 372 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului S.I. prin Decizia penală nr. 429 din 17 mai 2001 a Curţii de Apel Timişoara, rest pe care-l contopeşte cu fiecare din pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 12 ani şi respectiv 5 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea de 12 ani închisoare pe care o va executa în final inculpatul S.I.
Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului S.I. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.I. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 8 noiembrie 2003 la zi.
2. N.V. la:
- 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 976 zile închisoare neexecutat, din pedeapsa de 2166 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1229 din 26 iunie 2000 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 996 din 11 octombrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, rest pe care-l contopeşte cu pedeapsa aplicată, urmând ca în final inculpatul N.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului N.V. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului N.V. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 8 noiembrie 2003, la zi.
3. G.E.I. la:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei G.E.I. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei G.E.I. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 8 noiembrie 2003 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea medicamentelor Diazepam identificate şi ridicate de la inculpatul S.I.
S-a constatat că partea vătămată T.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii: S.I. şi N.V. să plătească în favoarea statului suma de 2.300.000 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta, iar pe inculpata G.E.I. suma de 2.400.000 lei tot cu acelaşi titlu, din care suma de 600.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din faza de urmărire penală şi 800.000 lei din faza de judecată vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei urmând a fi virate în contul B.C.A.J. Alba.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 4 noiembrie 2003, inculpaţii S.I., N.V. şi G.E.I., la coborârea dintr-un tren în staţia C.F.R. Sibiu s-au oferit să o ajute pe partea vătămată călugărul T.F., la căratul bagajelor. Profitând de neatenţia părţii vătămate inculpatul S.I., i-a luat acesteia o geantă, deplasându-se apoi într-o zonă unde îl aşteptau ceilalţi doi inculpaţi şi constatând că în conţinutul acesteia se aflau doar obiecte bisericeşti au restituit-o, motivându-se că a fost recuperată de la nişte boschetari.
În continuare partea vătămată însoţită de cei 3 inculpaţi s-au urcat în alt tren, iar pe drum, inculpatul S.I., înţelegându-se cu ceilalţi 2 inculpaţi, i-a oferit călugărului T.F. 2 pastile de diazepam, spunându-i că sunt pastile pentru dureri de cap, după care profitând că acesta a adormit, l-au deposedat de un rucsac, în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte şi bisericeşti, cât şi produse alimentare. A doua zi inculpaţii au fost depistaţi, identificându-se asupra lor bunurile sustrase.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii N.V., S.I. şi G.E.I. au declarat apel, solicitând reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante şi pe cale de consecinţă reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 192 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, hotărâre recurată în termen legal, reiterând motivele formulate în cererea introductivă.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţele în mod corect au considerat că faţă de pericolul social al faptei săvârşite, şi anume de trei persoane, unele având antecedente penale, într-un mijloc de transport, una dintre ele având asupra sa o substanţă narcotică, sunt criterii care exclud reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.
Împrejurările că inculpaţii sunt tineri şi că au avut o atitudine procesuală sinceră, invocate pentru a justifica reţinerea circumstanţelor atenuante nu prezintă relevanţă, ele putând fi avute în vedere eventual la stabilirea unor pedepse spre limitele prevăzute de lege.
În consecinţă, recursurile inculpaţilor vor fi respinse în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.I., N.V. şi G.E.I. împotriva deciziei penale nr. 192 din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 8 noiembrie 2003 la 20 iulie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3983/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3987/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
