ICCJ. Decizia nr. 4088/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4088/2004

Dosar nr. 3636/2004

Şedinţa publică din 10 august 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 61 din 22 martie 2004 a Tribunalului Alba, a fost condamnat inculpatul O.I. la:

- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 512 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1493 din 13 iunie 2000 a Judecătoriei Piteşti, rest pe care îl contopeşte cu pedeapsa aplicată în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 16 ianuarie 2004, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

A constatat că partea vătămată D.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000.000 lei, reprezentând contravaloarea radiocasetofonului.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000.000 lei.

În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 3.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost virată în contul B.C.A.J. Alba, suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

În data de 16 ianuarie 2004, inculpatul O.I. s-a deplasat din municipiul Piteşti în municipiul Alba Iulia pentru a valorifica unele piese auto.

În jurul orei 14,00, a ajuns pe str. Toporaşilor unde, în faţa Şcolii Generale se afla parcat autoturismul părţii vătămate D.D., marca Dacia 1300 de culoare roşie.

Văzând că nu este nimeni în jurul autoturismului, inculpatul a pătruns prin efracţie în maşină şi a sustras radiocasetofonul auto de culoare neagră.

Momentul în care inculpatul a pătruns în maşină şi a sustras radiocasetofonul a fost observat de martora G.M.C., care se afla în magazinul său de pe str. Toporaşilor, vis-a-vis de locul unde era parcat autoturismul.

La faţa locului au sosit şi martorii C.O. şi HG, care l-au văzut pe inculpat cu bunul sustras şi au pornit în urmărirea acestuia.

În apropierea Liceului Militar inculpatul a abandonat bunul, iar în momentul în care a fost imobilizat de cei doi martori, le-a aplicat lovituri cu un rulment pentru a-şi asigura scăparea.

În urma loviturilor primite, martorul C.O. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile termen de îngrijiri medicale.

Prin fapta sa, inculpatul a cauzat părţii vătămate D.D. un prejudiciu în valoare de 2.000.000 lei (reprezentând contravaloarea radiocasetofonului auto ce a fost sustras de inculpat şi aruncat în timp ce era urmărit pe carosabil, fiind distrus de un autoturism în trecere), prejudiciu ce nu a fost recuperat.

Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel solicitând a i se reduce pedeapsa.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii, instanţa de apel a constatat că în cauză s-a reţinut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală.

S-a reţinut că însuşi inculpatul, în motivele sale de apel, a recunoscut că a sustras acel radiocasetofon şi atunci când a fost prins de martori i-a lovit pentru a putea să scape, ori această acţiune de sustragere urmată de exercitare de violenţe pentru a-şi asigura scăparea constituie infracţiunea de tâlhărie şi nu de furt.

S-a apreciat că şi pedeapsa aplicată este corect individualizată şi nu se impune reducerea ei, mai ales în raport de gravitatea faptei comise şi de starea de recidivă a inculpatului, de faptul că acesta iniţial nu a recunoscut fapta până în faza de apel.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 150/ A din 27 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de motivele invocate examinate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu, se constată că recursul este nefondat.

Încadrarea juridică dată faptei este corespunzătoare, sustragerea bunului fiind urmat de violenţe pentru a-l păstra.

Pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţă atât stării de recidivă a inculpatului, cât şi atitudinii sale pe parcursul procesului penal, astfel că o reducere nu se justifică.

În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2004 la 10 august 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4088/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs