ICCJ. Decizia nr. 4016/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4016/2004
Dosar nr. 3781/2004
Şedinţa publică din 27 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 560 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.D. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, potrivit art. 18 din Legea nr. 143/2000, a cantităţii de 300 grame cannabis.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 31.900.000 lei, 1.790 dolari S.U.A. şi 7.895 Euro.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 8 ianuarie 2003, C.R.Ş.N. a denunţat că fiind consumator de droguri, îşi procura, adesea, cannabis şi marijuana, de la C.D.
În după-amiaza zilei de 9 ianuarie 2003, organele abilitate, efectuând percheziţia autoturismului marca Peugeot şi percheziţia corporală a ocupantului maşinii, C.D., au găsit cantitatea de 302,48 gr. cannabis, împachetată în 3 punguţe din material plastic incolor, cel în cauză recunoscând că a cumpărat aproximativ 400 gr. cannabis de la un cetăţean moldovean.
Percheziţia efectuată în camera de cămin ocupată de sora inculpatului, D.V., a relevat existenţa, într-o sacoşă, a unor sume de bani în lei şi valută, despre acestea ea susţinând că aparţin fratelui ei.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a reţinut că substanţa găsită în maşina inculpatului este cannabis şi s-a evidenţiat tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul şi-a motivat apelul pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului şi pe greşita încadrare juridică a faptei de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, apreciind că planta cannabis, ce conţine substanţa THC, atrage încadrarea în infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În apelul declarat, inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegala condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru greşita reţinere a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 439 din 10 iunie 2004, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa atacată, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 3 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, s-a înlăturat aplicarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi a art. 118 lit. d) C. pen. şi s-a dispus restituirea, către inculpat, a sumelor în lei şi în valută ridicate de la inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Probatoriul administrat în faza urmăririi penale şi la cercetarea judecătorească a conturat o situaţie de fapt certă, fără contradicţii şi, ca atare, şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor.
Astfel, inculpatul a recunoscut că a cumpărat cantitatea de cannabis găsită asupra sa, că îi dădea droguri (fie cannabis, fie marijuana) şi lui C.R.Ş.N. şi că acesta, în schimbul unor doze de drog, a acceptat să vândă droguri pentru a se achita de o parte din sumele de bani care trebuiau plătite pentru consumul propriu. În sprijinul dovedirii infracţiunii de trafic, se reţine că atunci când s-a efectuat percheziţia maşinii inculpatului, cantitatea relativ mare de cannabis nu putea fi destinată numai consumului său.
În ce priveşte pedepsele aplicate, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa rezultantă, de 4 ani închisoare este stabilită cu luarea în considerare a pericolului social grav al faptelor, cu împrejurările în care au fost săvârşite, dar şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 439/ A din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 9 ianuarie 2003 până la 27 iulie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1730/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4034/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
