ICCJ. Decizia nr. 4363/2004. Penal. Recuzare. Recuzare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4363/2004
Dosar nr. 4849/2004
Şedinţa publică din 3 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 iulie 2004, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 1437/2004 a fost înaintată cererea de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Judecătoriei, Tribunalului şi Curţii de Apel Braşov, formulată de inculpatul M.R., spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a fixat termen pentru judecarea în continuare a cauzei la 21 septembrie 2004.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.R., fără a-l motiva în scris.
La termenul acordat pentru judecarea recursului, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a lăsat la aprecierea instanţei admisibilitatea recursului declarat de acesta.
Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a recursului ca fiind inadmisibil.
Înalta Curte, examinând din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 486/ P din 5 mai 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (65 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), reţinându-se că, în perioada ianuarie – martie 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat o serie de înscrisuri, de care ulterior a uzat pentru a induce în eroare un număr de 65 părţi vătămate (persoane fizice şi juridice), creându-le un prejudiciu total de 29.700.000 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. 1437/2004.
În timpul judecării cauzei în primă instanţă, la termenul din 6 iulie 2004, inculpatul a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Judecătoriei, Tribunalului şi Curţii de Apel Braşov, cerere ce a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare, instanţa (respectiv Judecătoria Braşov) acordând termen pentru judecarea în continuare a cauzei la 21 septembrie 2004.
Prezent la pronunţarea încheierii, inculpatul M.R. a precizat că înţelege să declare recurs împotriva acesteia.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul M.R. este inadmisibil.
Inadmisibilitatea căii de atac intervine atunci când ea nu este prevăzută de lege.
Conform dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. „încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Faţă de conţinutul încheierii pronunţate în cauză şi de dispoziţiile legale mai sus enunţate, Înalta Curte constată că acest tip de încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu sentinţa care se va pronunţa pe fondul cauzei.
Cum o astfel de hotărâre nu a fost pronunţată, cauza aflându-se încă, pe rolul Judecătoriei Braşov, având termen de judecată la 21 septembrie 2004, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul inculpat M.R. împotriva încheierii din 6 iulie 2004, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 1437/2004.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul petiţionar la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul inculpat M.R. împotriva încheierii din 6 iulie 2004, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 1437/2004.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4361/2004. Penal. Art. 174 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4366/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
