ICCJ. Decizia nr. 4361/2004. Penal. Art. 174 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4361/2004
Dosar nr. 4451/2004
Şedinţa publică din 3 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 13 mai 2004, Tribunalul Caraş Severin a dispus condamnarea inculpatului B.L.A. la 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu înlăturarea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen., au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit starea de arest a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, până la 12 iunie 2004.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 şi până la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile D.I. şi D.A. suma de 50.000.000 lei daune materiale şi 500.000.000 lei daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 6.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 10 noiembrie 2003, în jurul orei 12,00, inculpatul B.L.A. a văzut-o pe concubina sa D.G. venind de la magazinul din localitatea Dognecea. Cei doi s-au întâlnit în dreptul imobilului mătuşii inculpatului, numita M.A., inculpatul încercând să o convingă pe victimă să se întoarcă la locuinţa comună. Pentru a nu vedea lumea că se ceartă, cei doi au intrat în locuinţa mătuşii, unde poarta era descuiată şi apoi într-o anexă a casei unde se depozitau lemne.
Inculpatul a luat un cuţit aflat în anexă pe un bidon din plastic şi cu acesta a lovit victima o dată în zona spatelui, de trei ori la piept în partea stângă şi apoi în zona gâtului, victima căzând peste lemnele din anexă, unde a decedat.
Inculpatul a aruncat cuţitul în curtea locuinţei, după care a plecat spre sediul poliţiei. Ajuns la poliţie, inculpatul a relatat organelor de poliţie fapta sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.L., solicitând admiterea acestuia şi reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 241/ A din 8 iulie 2004, Curtea de Apel timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv la zi şi a menţinut măsura arestării preventive pe încă 60 de zile cu începere din 9 iulie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.L., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Pe latură civilă a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat către părţile civile D.I. şi D.A.
Examinând recursul în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că acesta nu este fondat şi urmează să fie respins.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei şi anume, la refuzul concubinei inculpatului de a reveni în locuinţa comună, acesta i-a aplicat lovituri cu un cuţit în zone vitale ale corpului care au avut ca rezultat moartea victimei, dar şi de datele ce caracterizează persoana infractorului.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale fiind condamnat anterior pentru săvârşirea unei infracţiuni de lovire, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi se află la o vârstă tânără.
Aşa fiind, pedeapsa de 13 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege sancţionator şi este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în societate şi prevenţia generală potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, pedeapsa aplicată inculpatului a fost just proporţionalizată şi nu există temeiuri pentru reducerea ei.
În ce priveşte cuantumul despăgubirilor materiale şi morale stabilit de prima instanţă şi menţinut de instanţa de apel, se constată că acesta este justificat.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că pretenţiile materiale în cuantum de 50.000.000 lei sunt întemeiate şi reprezintă costul înmormântării şi a pomenilor ulterioare, ţinute conform obiceiurilor, iar daunele morale în cuantum de 500.000.000 lei, reflectă suferinţa morală deosebit de mare pricinuită părţilor civile D.I. şi D.A. prin pierderea unicei fiice a lor, D.G.E., la o vârstă atât de tânără.
Aşadar, se constată că în cauză nu sunt motive pentru reducerea despăgubirilor civile, urmând ca şi cererea formulată în acest sens de inculpat, să fie respinsă, ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.
Se va deduce, din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 la 3 septembrie 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.A. împotriva deciziei penale nr. 241/ A din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 10 noiembrie 2003 la 3 septembrie 2004,
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4348/2004. Penal. Conflict competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4363/2004. Penal. Recuzare. Recuzare → |
|---|
