ICCJ. Decizia nr. 4373/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4373/2004
Dosar nr. 3809/2004
Şedinţa publică din 7 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 112 din 16 martie 2004 a Tribunalului Brăila, inculpatul F.S. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1474/2000 a Judecătoriei Brăila, contopindu-se restul de 1009 zile închisoare cu pedeapsa de 16 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 16 ani închisoare, sporită la 16 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 11 aprilie 2003, la zi.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.412.326 lei către C.A.S. Brăila şi de 15.661.838 lei către C.A.S. Galaţi, precum şi la o prestaţie periodică în cuantum de 2.300.000 lei lunar pentru minorul C.A.G., începând cu data de 20 aprilie 2003 până la majoratul minorului.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 9 aprilie 2003, inculpatul F.S. şi victima C.I., amândoi persoane fără ocupaţie şi fără adăpost, au consumat împreună băuturi alcoolice într-un adăpost improvizat sub ţevile de termoficare, într-un cartier al Brăilei.
Pe fondul consumului de alcool şi al unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul F.S. a lovit în mod repetat victima cu spatele şi cu capul de o ţeavă de metal, a trântit-o la pământ şi a călcat-o cu picioarele încălţate cu bocanci peste tot corpul.
Când victima, dezbrăcată şi descălţată de inculpat, a încercat să fugă, inculpatul a prins-o şi a trântit-o pe spate, lovindu-se cu capul de o şină de cale ferată.
Inculpatul şi-a abandonat victima pentru un interval de timp de două ore, după care a revenit la locul faptei şi a târât-o la o distanţă de 7 m de acesta, pe un teren viran.
Victima a decedat la spital pe data de 20 aprilie 2003, în urma insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă politraumatismului cranio-cerebral, facial şi toracic cu fractură de bazin şi boltă craniană, contuzii cerebrale şi hemoragie meningee, fractură zigomatică şi fracturi costale multiple.
Raportul de constatare medico-legală nr. 211/ C din 21 aprilie 2003 al Serviciului de Medicină Legală Galaţi a concluzionat că leziunile de violenţă suferite de victima C.I., în vârstă de 46 ani, s-au produs prin lovire cu corp dur şi de corp dur, între acestea şi deces existând un raport direct de cauzalitate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, proces-verbal de identificare, acte medico-legale, proces-verbal de percheziţie domiciliară, proces-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică, planşe fotografice, declaraţiile martorilor P.M., H.V., S.M., A.P., V.V., R.I., D.C., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
- încadrarea juridică greşită a faptei, care nu a fost comisă în loc public, astfel că în cauză trebuie reţinute dispoziţiile art. 174 C. pen., iar nu ale art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.;
- neaplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., având în vedere împrejurările comiterii faptei.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 300/ A din 26 mai 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond şi a redus cuantumul prestaţiei periodice lunare la care a fost obligat inculpatul către minorul C.A.G. de la 2.300.000 lei la 700.000 lei.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menţinută, conform art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen.
Durata arestului preventiv a fost dedusă la zi, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute în mod corect, faptei săvârşite de acesta dându-i-se încadrarea juridică corespunzătoare.
Contribuţia lunară la care a fost obligat inculpatul trebuia stabilită însă în raport de venitul minim pe economie de 2.800.000 lei, întreţinerea datorată pentru un copil fiind de până la o pătrime din această sumă, în conformitate cu prevederile art. 94 C. fam., motiv pentru care instanţa de apel a redus cuantumul prestaţiei periodice la 700.000 lei lunar.
Inculpatul F.S. a declarat recurs în termen legal împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, solicitând admiterea acestuia şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu consecinţa reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului şi au dat încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunii săvârşite de acesta.
Inculpatul F.S. şi-a lovit victima în mod repetat şi cu intensitate, loviturile aplicate vizând corpul acesteia, dar mai ales capul.
Inculpatul s-a folosit de obiectele de metal aflate la îndemână (ţeavă, şină de cale ferată), dar şi de membrele sale inferioare, călcându-şi victima în picioare.
Încercarea acesteia de a fugi a fost împiedicată de inculpat, care s-a manifestat şi nemilos, descălţând-o şi dezbrăcând-o şi abandonând-o pe un teren viran.
Analiza acestor date de fapt conduc în mod logic şi indubitabil la concluzia că inculpatul a prevăzut şi urmărit producerea rezultatului letal, încadrarea dată faptei săvârşite, cea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., fiind legală şi temeinică.
Curtea constată că în cauzănu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., astfel cum s-a cerut prin motivele de recurs, întrucât infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte presupune o altă poziţie subiectivă a făptuitorului faţă de producerea morţii, rezultat care i se atribuie pe baza culpei şi pe care fie l-a prevăzut, dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă.
Or, în cauză, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, recurgând la mijloacele apte să obţină acest rezultat, asupra unei zone vitale şi având un comportament relevant subordonat acestui scop.
Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este suficientă şi necesară reeducării acestuia.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului F.S. ca nefondat.
Durata arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, de la 11 aprilie 2003, la 7 septembrie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.S. împotriva deciziei penale nr. 300 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 11 aprilie 2003 la 7 septembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4366/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4374/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
