ICCJ. Decizia nr. 4410/2004. Penal. Recurs (art. 211 alin.2 Cod Penal). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4410/2004
Dosar nr. 3965/2004
Şedinţa publică din 8 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 14 aprilie 2004, Tribunalul Vâlcea i-a condamnat pe inculpaţii:
- F.C.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la două pedepse de câte 10 ani închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1070 din 15 octombrie 2003 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, dispunând executarea acesteia alături de cea aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în total 11 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 30 noiembrie 2003 la zi.
- A.T.G.;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare (parte vătămată O.M.).
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare (parte vătămată C.V.A.).
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 4 decembrie 2003 la zi.
- inculpatul M.I.N.
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare (parte vătămată O.M.).
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la 8 ani şi 6 luni închisoare (parte vătămată C.V.A.).
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 30 noiembrie 2003 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 2.700.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă SC P.D.A. SRL Râmnicu Vâlcea şi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpaţii F.C.A., A.T.G. şi M.I.N., prieteni, în seara de 25 noiembrie 2003 s-au întâlnit la magazinul B. din municipiul Râmnicu Vâlcea, pentru a consuma produse din patiserie.
La o masă au observat-o pe partea vătămată O.M., elev, care avea la gât un lănţişor din aur şi, la propunerea inculpatului A.T.G., au hotărât să-i sustragă bijuteria.
În acest scop, în momentul în care partea vătămată, însoţită de colegul său P.G., a părăsit magazinul, inculpaţii au urmărit-o şi ajungând-o din urmă, inculpatul F.C.A. le-a cerut câte 10.000 lei. În timp ce copii îşi căutau mărunţişul prin buzunare, inculpatul A.T.G., luând-o pe partea vătămată O.M. pe după umeri, i-a smuls prin surprindere lănţişorul de la gât, după care toţi cei trei inculpaţi au fugit.
Inculpaţii au hotărât apoi să valorifice lănţişorul, astfel că prin intermediul martorului A.N. au predat bunul la Casa de amanet SC P.D.A. SRL Rm. Vâlcea pentru suma de 2.700.000 lei.
În seara de 29 noiembrie 2003 cei trei inculpaţi s-au întâlnit din nou, hotărând să procedeze asemănător pentru a face rost de bani.
Astfel că, aflaţi pe str. Cerna din municipiul Rm. Vâlcea, în condiţii de noapte au urmărit-o pe partea vătămată C.V.A. şi în momentul în care nu mai se aflau trecători în zonă inculpatul F.C.A. a acostat-o, cerându-i 10.000 lei şi controlând-o. În timpul în care partea vătămată scotea din buzunar telefonul mobil, inculpatul F.C.A. a lovit-o peste cap cu o pompă de bicicletă, iar inculpatul M.I.N. i-a smuls din mână telefonul.
În tot acest timp inculpatul A.T.G. supraveghea din apropiere săvârşirea faptei, pentru evitarea surprinderii lor.
După săvârşirea şi a acestei tâlhării inculpaţii au fugit, reîntâlnindu-se la un bar şi încercând să valorifice telefonul.
Partea vătămată C.V.A., însoţită de câţiva prieteni, a pornit în căutarea făptaşilor, descoperindu-i în aceeaşi seară şi reuşind să-l imobilizeze pe inculpatul F.C.A. şi să-l predea organului de poliţie.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii au declarat apel.
În susţinerea acestora inculpaţii F.C.A. şi M.I.N. au invocat greşita individualizare a pedepselor, apreciindu-le ca severe în raport cu împrejurările şi urmările faptelor, iar inculpatul A.T.G. a invocat greşita condamnare, întrucât nu a participat la comiterea infracţiunilor.
Prin Decizia penală nr. 156 din 1 iunie 2004, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor apreciind că atât constatările instanţei de fond cu privire la participarea inculpatului A.T.G. la comiterea faptelor cât şi pedepsele aplicate nu sunt legale şi temeinice.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţii A.T.G. şi F.C.A., nemotivate în scris.
În susţinerea orală a recursului inculpatul A.T.G., personal şi prin apărătorul din oficiu a solicitat achitarea, întrucât din probele administrate în cursul judecăţii rezultă că nu a participat la comiterea faptelor, iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Inculpatul F.C.A. a solicitat reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate privesc cazurile de casare arătate de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., care se iau în considerare şi din oficiu, însă nu sunt fondate.
Potrivit art. 63 C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea acestora fiind făcută de organele judiciare în urma examinării tuturor probelor administrate.
Constatările instanţelor cu privire la existenţa faptelor, împrejurările comiterii, identitatea făptuitorilor şi vinovăţia acestora se întemeiază pe probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cel al judecăţii.
Declaraţiile inculpaţilor date în cursul urmăririi penale, îndeosebi cele consemnate de procuror cu asigurarea asistenţei juridice, concordante şi prin care descriu cu detalii participarea lor şi rolul fiecăruia în săvârşirea faptelor, se coroborează cu declaraţiile date de părţile vătămate şi martorii A.N., B.A., A.R.A. şi B.G., precum şi cu procesele verbale de confruntare.
Părţile vătămate O.M. şi C.V.A., acesta din urmă ascultat şi în instanţă, confirmă fiecare participarea a trei persoane la comiterea faptelor.
Identificarea inculpaţilor A.T.G. şi M.I.N. s-a făcut pe baza datelor furnizate de inculpatul F.C.A., imobilizat de partea vătămată C.V.A. cu prietenii săi şi predat organelor de poliţie.
Aşa s-a descoperit, printre altele, şi faptul depunerii lănţişorului din aur la Casa de amanet, prin intermediul martorului A.N.
Din declaraţiile acestui martori, urmărire penală, proces verbal confruntare, rezultă că toţi cei trei inculpaţi au venit la el în seara de 25 noiembrie 2003 a-l solicita să-i ajute să depună la Casa de amanet lănţişorul din aur, inculpatul A.T.G. susţinând că obiectul i-a fost trimis de sora sa din Italia.
În acest context, revenirile ulterioare ale inculpaţilor în instanţă, în sensul că cele două tâlhării au fost săvârşite numai de către inculpaţii F.C.A. şi M.I.N., au fost justificat înlăturate, necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă, astfel încât situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect şi temeinic stabilite.
Aşa fiind, critica făcută de inculpatul A.T.G., cu privire la greşita condamnare a sa, este nefondată.
Nici critica privind greşita individualizare a pedepselor nu este întemeiată.
Aşa cum se constată, pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune au fost orientate în apropierea minimului legal special, în considerarea criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi pentru realizarea scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Stabilirea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat inculpatului F.C.A. este consecinţa reţinerii stării de recidivă, în condiţiile căreia a comis infracţiunile, pedeapsa de executat, de 11 ani şi 6 luni fiind şi efectul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 1070 din 15 octombrie 2003 a Tribunalului Rm. Vâlcea.
În raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune precum şi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, au fost corect individualizate, fiind justificate şi necesare realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât nu se constată nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existenţa vreuneia dintre cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate.
Din pedepsele aplicate se va deduce timpul arestării preventive pentru inculpatul F.C.A. de la 30 noiembrie 2003 la 8 septembrie 2004, iar pentru inculpatul A.T.G. de la 4 decembrie 2003 la 8 septembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.T.G. şi F.C.A., împotriva deciziei penale nr. 156 din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului F.C.A. de la 30 noiembrie 2003 şi de la 4 decembrie 2003, pentru inculpatul A.T.G., la 8 septembrie 2004.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4409/2004. Penal. Strămutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 4412/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
