ICCJ. Decizia nr. 4521/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4521/2004
Dosar nr. 3194/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 31/ A din 12 mai 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.I. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluţia nr. 12/P/2004 din 5 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a menţinut soluţia parchetului.
A obligat pe petent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, curtea de apel a reţinut că la data de 15 ianuarie 2004, petentul D.I. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, susţinând că a fost arestat nelegal, deoarece judecătorul B.A. a dispus consemnarea de date false în încheierea de şedinţă din 1 august 2003 din dosarul nr. 1446/2003, în sensul că a fost prezent în sala de judecată şi că a participat la dezbateri, fiind asistat din oficiu de avocat D.L., deşi la data respectivă se afla la Penitenciarul Bucureşti şi a dispus prelungirea mandatului de arestare.
A mai reţinut că cercetările efectuate au stabilit că, pe rolul Tribunalului Galaţi se află dosarul nr. 1446/2003, în care inculpatul D.I. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunea de fals, prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
La data de 27 iunie 2003, Tribunalul Galaţi, prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, a admis cererea formulată de inculpatul D.I. şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Urmare admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva acestei încheieri, Curtea de Apel Galaţi, prin încheierea nr. 624/P/2003, a casat hotărârea atacată şi rejudecând cauza, a respins cererea formulată de inculpatul D.I., prelungindu-i starea de arest pe o perioadă de 30 de zile, până la data 3 august 2003.
La termenul de judecată din data de 29 iulie 2003 s-a constatat lipsa de procedură cu inculpatul D.I., care nu a fost adus în instanţă şi lipsa avocatului C.N., aflat în concediul de odihnă, conform cererii depuse de acesta la dosar, motive ce au condus la amânarea judecării cauzei la data de 1 august 2003.
Pentru ca la acest termen să fie îndeplinite toate condiţiile legale, completul de judecată a dispus următoarele măsuri procedurale: s-a făcut adresă la Baroul Galaţi pentru a asigura prezenţa avocatului C.N. sau a altui avocat desemnat din oficiu, s-a luat legătura cu Penitenciarul Galaţi, care a comunicat că inculpatul D.I. se află în Penitenciarul Bucureşti, s-a luat legătura telefonic şi cu Penitenciarul Bucureşti care a comunicat că inculpatul nu poate fi adus la termenul fixat, deoarece are afaceri judiciare în dosarul nr. 3191 al Curţii Supreme de Justiţie şi nu poate fi transferat.
La data de 1 august 2003, judecătorul B.A. a analizat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D.I. şi a dispus prelungirea acesteia, pe o durată de încă 30 de zile, asistenţa juridică fiind asigurată de avocat D.L.
Deşi, în caietul grefierului de şedinţă, la poziţia 3. F. s-a consemnat lipsa inculpatului, în încheierea de şedinţă nr. 1446/P/2003 din 1 august 2003 s-a consemnat din eroare că judecarea cauzei s-a făcut în Camera de consiliu (cu toate că din minută rezultă că şedinţa de judecată a fost publică) şi că inculpatul a fost prezent şi a lăsat soluţia cu privire la prelungirea arestării preventive, la aprecierea instanţei.
Prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 12/P/2004 din 5 martie 2004 s-a reţinut de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi că, eroarea strecurată în încheierea de şedinţă nr. 1446/P/2003 din 1 august 2003, s-a datorat volumului mare de activitate, datele menţionate în această încheiere fiind corespunzătoare dosarului nr. 2104/P/2003, pe rolul Tribunalului Galaţi, cu termen de judecată la aceeaşi dată însă, măsura prelungirii arestării preventive luată faţă de inculpatul D.I. în lipsa acestuia, respectă dispoziţiile procedurale în ceea ce priveşte citarea şi asigurarea dreptului lui la apărare, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe B.A., judecător la Tribunalul Galaţi, faţă de care s-au efectuat verificări pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 266 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru aceleaşi considerente, prin rezoluţia nr. 377/II/2/2004 din 29 martie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea formulată de petiţionarul D.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 12/ P din 5 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Plângerea formulată de petiţionarul D.I., în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale date de procuror a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 31/ A din 12 mai 2004, cu motivarea că, în mod corect, nu s-a reţinut în sarcina intimatului judecător B.A., comiterea infracţiunii de fals, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi a infracţiunii privind arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen.
În motivarea acestei soluţii, Curtea de Apel Galaţi a arătat că, pe de o parte, încheierea din 1 august 2003 nu a fost întocmită de judecătorul B.A., ci de grefieră, căreia îi revine, potrivit legii, sarcina de a redacta încheierile de şedinţă, iar pe de altă parte, grefiera care a întocmit-o nu a făcut-o cu intenţia de a denatura adevărul, ci, din eroare, datorită volumului mare de activitate, a consemnat în încheiere că inculpatul ar fi fost prezent în instanţă.
Curtea de apel a apreciat corectă şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 266 C. pen., având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (4) C. proc. pen., prelungirea măsurii arestării preventive se poate dispune şi dacă inculpatul nu este adus în instanţă, dispoziţii ce au fost respectate şi în prezenta cauză.
Împotriva sentinţei, petiţionarul D.I. a declarat recurs, apreciind că în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de arestare nelegală şi cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 din acelaşi cod.
Recursul declarat de petiţionar nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că hotărârea a fost pronunţată cu respectarea legii.
Petiţionarul, nemulţumit de prelungirea măsurii arestării preventive luată faţă de el, a considerat că judecătorul B.A., la data de 1 august 2003, când s-a menţionat în încheierea de şedinţă că la termenul respectiv a fost prezent în instanţă, a consemnat în fals un neadevăr, deoarece la acea dată el se afla în Penitenciarul Jilava, iar măsura prelungirii arestării preventive dispusă de judecător echivalează cu o arestare nelegală, fiind luată în lipsa inculpatului, ceea ce, în opinia sa, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi, respectiv, ale infracţiuni privind arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, prevăzută de art. 266 din acelaşi cod.
Faptele reclamate nu au corespondent în realitate, întrucât, aşa cum s-a reţinut şi de către curtea de apel, încheierea de şedinţă în care s-a consemnat prezenţa inculpatului în instanţă, nu numai că nu a fost întocmită de către judecător, ci de grefierul căruia, potrivit legii, îi revine această obligaţie, greşeli strecurate neintenţionat, în condiţiile unui volum mare de activitate; ba mai mult, greşelile strecurate în încheierea de şedinţă pot fi îndreptate, conform art. 195 C. proc. pen., la cererea celui interesat sau din oficiu.
Cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive este de observat că, alin. (4) art. 159 C. proc. pen., prevede că: „În cazul în care inculpatul arestat de află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii."
Cum în speţă, s-a comunicat de către Penitenciarul Bucureşti Jilava că inculpatul D.I. nu poate fi adus în instanţa de la Galaţi, deoarece avea afaceri judiciare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar apărarea sa a fost asigurată de avocat D.L., apărător desemnat din oficiu, se constată că măsura prelungirii arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus-menţionate.
Aşa fiind, constatând că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este temeinică şi legală, recursul declarat de petiţionar nefiind fondat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.I. împotriva sentinţei penale nr. 31 A din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4519/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4522/2004. Penal. Verificare legalitate... → |
|---|
