ICCJ. Decizia nr. 4515/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4515/2004
Dosar nr. 800/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1117 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală:
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 5 iunie 2003 la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul Ş.F., din art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul Ş.F. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul Ş.F. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul Ş.F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 21 mai 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului Ş.F. dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C.D. şi Ş.F., în solidar, la 35.000.000 lei despăgubiri către partea civilă H.L.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ş.F. la 335.000.000 lei despăgubiri către partea civilă Y.X. şi la 3.658.352 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpatul C.D. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul Ş.F. la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei onorariul avocatului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. La data de 17 aprilie 2003, în jurul orelor 14.00, inculpaţii Ş.F. şi C.D. s-au deplasat în str. Marcu Armaşu, la blocul 28, au urcat la etajul 5, unde locuiau părţile vătămate H.L. şi Y. pe care le-au aşteptat pe palier.
Când părţile vătămate au coborât din lift, inculpatul Ş.F. s-a repezit la partea vătămată H.Y., pe care a lovit-o cu pumnul în zona capului. Partea vătămată a ripostat, iar inculpatul Ş.F. i-a tras geaca peste cap. În acest timp inculpatul C.D. a agresat-o pe partea vătămată H.L. şi i-a smuls din mână sacoşa, în care aceasta avea o geantă de culoare gri, în care se aflau suma de 30.000.000 lei, acte, un telefon mobil marca Motorola, după care cei doi inculpaţi au părăsit locul faptei.
Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată H.L. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 35.000.000 lei.
2. La data de 7 mai 2003, în jurul orelor 14.00, inculpatul Ş.F., împreună cu o persoană neidentificată în cursul urmăririi penale, s-au deplasat în Şos. Fundeni şi au intrat în scara blocului 23.
Când partea vătămată Y.X. a intrat în scară, atât inculpatul Ş.F., cât şi cealaltă persoană, au lovit-o în mod repetat în zona feţei, pentru a o deposeda de geantă. Astfel, cei doi au rupt fermoarul genţii şi, când conţinutul acesteia s-a împrăştiat, au luat două teancuri de bani (unul ce conţinea 10.000 dolari S.U.A. şi altul ce conţinea 5.000.000 lei), după care au fugit.
Partea vătămată Y.X. a fost internată la Spitalul de Urgenţă Sf. Pantelimon în perioada 7 mai – 9 mai 2003, cu diagnosticul „traumatism cranio – cerebral minor, cu fractură de deplasare ram ascendent stg. mandibular".
Din raportul de expertiză medico – legală nr. A1/4746 din 29 mai 2003, a rezultat că partea vătămată Y.X. a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce la data de 7 mai 2003 prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 50 din 55 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii.
Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată Y.X. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 335.000.000 lei.
Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon s-a constituit parte civilă cu suma de 3.658.352 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C.D. a recunoscut săvârşirea faptei, însă în cursul cercetării judecătoreşti a revenit asupra celor declarate şi a arătat că a sustras geanta părţii vătămate H.L., fără a întrebuinţa violenţe.
În acelaşi sens, a declarat şi inculpatul Ş.F., care a arătat că nu recunoaşte săvârşirea faptei din data de 7 mai 2003.
Declaraţiile inculpaţilor nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
Astfel, părţile vătămate H.L. şi H.Y. au declarat că pe inculpatul Ş.F. îl cunosc, din vara anului 2002, când a lucrat la standul lor din Complexul E.
Acestea l-au indicat, din planşe foto şi apoi din grup de persoane, pe inculpatul Ş.F. ca fiind unul din autorii faptei de tâlhărie şi au declarat constant că, prin întrebuinţarea de violenţe au fost deposedate de sacoşa, în care se afla o geantă ce conţinea suma de 30.000.000 lei, acte şi un telefon mobil Motorola.
Din procesul verbal de conducere în teren din data de 5 iunie 2003 a reieşit că, inculpatul C.D. a indicat organelor de poliţie locul comiterii faptei, traseul parcurs şi a oferit detalii privind săvârşirea infracţiunii.
Martora S.L., bunica inculpatului C.D. a declarat că, în aprilie 2003 la domiciliul său a venit nepotul său împreună cu un tânăr, care avea asupra sa o geantă gri.
Cu privire la fapta din 7 mai 2003, partea vătămată Y.X. l-a recunoscut din grup şi din planşele foto pe inculpatul Ş.F. ca fiind unul din autorii tâlhăriei.
S-a constatat că probele administrate în cauză, coroborate, conduc la concluzia vinovăţiei inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambii inculpaţi, apeluri ce au fost respinse ca nefondate, prin Decizia penală nr. 42/ A din 26 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi a fost dedusă arestarea preventivă pentru inculpatul C.D. de la 5 iunie 2003 la zi, iar pentru inculpatul Ş.F. de la 21 mai 2003 la zi.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul Ş.F. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi pct. 18 C. proc. pen.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul – recurent a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea săvârşită la data de 17 aprilie 2003, în sensul reducerii cuantumului acesteia, iar pentru fapta din data de 7 mai 2003, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a participat la comiterea acesteia.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că invocarea nevinovăţiei în raport de fapta datată 7 mai 2003 de către inculpatul Ş.F. contrazice nesusţinut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.
Inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată Y.X. din planşe foto şi din grup de persoane, iar modalitatea săvârşirii infracţiunii este identică cu cea folosită la 17 aprilie 2003, victima fiind, ca şi la această agresiune, un cetăţean de origine chineză ce desfăşura o afacere în România.
Coinculpatul C.D. a lucrat efectiv în mijlocul oamenilor de afaceri chinezi, cărora le-a observat obiceiurile, inclusiv cel de a purta asupra lor sume importante de bani lichizi.
Acesta a fost şi motivul săvârşirii faptei din 17 aprilie 2003, iar produsul material al infracţiunii l-a determinat pe inculpatul, recurent să săvârşească o nouă faptă, împotriva altei victime, cu aceleaşi preocupări şi obiceiuri.
Având în vedere lipsa totală de sinceritate şi de regret în raport de fapta săvârşită la 7 mai 2003, în mod firesc atitudinea inculpatului s-a reflectat şi în individualizarea pedepsei pentru prima faptă judecată în aceeaşi cauză.
Individualizarea pedepsei pentru fapte concurente trebuie să ţină cont de modalităţile de săvârşire a fiecărei infracţiuni, dar poziţia subiectivă a inculpatului trebuie privită global, pentru că reflectă personalitatea individului dedus judecăţii.
Reţinându-se şi starea de recidivă postexecutorie în care se afla recurentul la data săvârşirii faptelor, Înalta Curte apreciază că nu sunt motive de reformare a hotărârilor atacate, în sensul criticilor formulate de recurent.
Pe de altă parte, având în vedere importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave, ce vizează simultan atât integritatea fizică a persoanei, cât şi bunurile acesteia, precum şi urmările directe, păgubitoare şi traumatizante asupra părţilor vătămate, Înalta Curte apreciază că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.F.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 mai 2003, la 14 septembrie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 42 A din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 mai 2003, la 14 septembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4514/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4517/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
