ICCJ. Decizia nr. 4524/2004. Penal. Contop.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4524/2004
Dosar nr. 3195/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2617/2003 la Tribunalul Braşov, condamnatul N.O. a solicitat contopirea mai multor pedepse la care a fost condamnat prin diverse hotărâri judecătoreşti pe considerentul că acestea sunt concurente, şi anume:
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2840 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 400 din 8 iunie 1999 a Curţii de Apel Braşov;
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 228 din 3 decembrie 1998 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 82 din 10 mai 2000 a Curţii de Apel Braşov;
- pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 172 din 20 ianuarie 2001 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 462 din 30 august 2000 a Curţii de Apel Braşov;
- pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 47 din 8 februarie 2000 a Tribunalului Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 76 din 8 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că faptele pentru care a fost condamnat prin hotărârile menţionate sunt concurente, motiv pentru care se impune contopirea lor.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 107/ S din 26 februarie 2004, a admis cererea de contopire a pedepselor formulate de condamnatul N.O. şi în consecinţă:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 364 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Braşov, în pedepsele componente de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 6 ani închisoare, 4 ani închisoare, 6 ani închisoare, 4 ani închisoare, 7 ani închisoare, 4 ani şi 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 6 ani închisoare şi 10 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea pedepselor mai sus menţionate cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 175 din 20 ianuarie 2000 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 462 din 30 august 2000 a Curţii de Apel Braşov, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 228 din 3 decembrie 1999 a Tribunalului Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 82 din 10 mai 2000 a Curţii de Apel Braşov, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2840 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 400 din 8 iunie 1999 a Curţii de Apel Braşov şi cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 47 din 8 februarie 2000 a Tribunalului Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 76 din 8 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
A aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea şi anume 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că în final acesta urmează să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa pe care condamnatul N.O. urmează să o execute, perioada executată de la 26 iulie 1998, la zi.
Au fost anulate vechile mandate de executare a pedepselor contopite şi a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de executat, stabilită în prezenta cauză.
A hotărât ca cheltuielile judiciare avansate de stat să fie suportate de acesta.
În motivarea acestei hotărâri prima instanţă a arătat că din verificarea actelor şi lucrărilor de la dosar, rezultă că infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepsele condamnatului N.O., prin hotărârile menţionate sunt, într-adevăr, concurente, întrucât au fost săvârşite mai înainte ca pentru vreuna din ele să fi intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen.
S-a mai arătat că faţă de multitudinea şi pericolul social al faptelor comise, după contopirea pedepselor, se impune aplicarea şi a unui spor de pedeapsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul N.O., pe care a criticat-o cu privire la aplicarea sporului de pedeapsă pe care îl consideră nejustificat, solicitând înlăturarea acestuia.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 142/ Ap din 5 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.O. cu motivarea că, „în mod judicios prima instanţă a conchis, în sensul că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 36 C. pen., pedepsele ce au format obiectul procedurii de contopire fiind aplicate pentru infracţiuni concurente, sancţionând totodată, în mod corespunzător perseverenţa infracţională deosebită a condamnatului, acesta din urmă săvârşind într-un interval relativ scurt de timp un număr deosebit de mare de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege".
Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul N.O., pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume greşita aplicare a sporului de pedeapsă de un an închisoare şi executarea lui alături de pedeapsa rezultantă, rezultată din contopirea pedepselor aplicate prin mai multe hotărâri judecătoreşti, pentru fapte concurente.
În final a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă.
Recursul declarat de condamnatul N.O. este nefondat.
Aplicarea sporului de pedeapsă de către instanţa de fond condamnatului N.O. pe care urmează să-l execute pe lângă pedeapsa rezultantă în urma contopirii tuturor pedepselor aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive, pentru fapte concurente şi menţinut de instanţa de apel este justificat, pentru considerentele arătate de aceasta din urmă şi anume perseverenţa infracţională deosebită a condamnatului şi săvârşirea de către acesta într-un interval scurt de timp un număr deosebit de mare de infracţiuni, împrejurări care impune şi un tratament sancţionator mai sever, în cauză, singurul posibil, fiind aplicarea sporului de pedeapsă.
În consecinţă, hotărârile pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel, fiind în afara oricărei critici, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul N.O. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.O. împotriva deciziei penale nr. 142 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4523/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4532/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
