ICCJ. Decizia nr. 4522/2004. Penal. Verificare legalitate detenţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4522/2004
Dosar nr. 3916/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 564 din 27 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus în baza art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului F.I.C. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru două fapte de tâlhărie.
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 20 iulie 2003 la zi, luându-se act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, prejudiciile fiind acoperite prin restituire. Totodată, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 750.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 18 iulie 2003, inculpatul a acostat pe partea vătămată P.A.D., aflată pe str. Avrig, cerându-i să îi împrumute pentru câteva minute telefonul mobil pentru a da un scurt telefon. Partea vătămată a refuzat şi drept urmare inculpatul i-a smuls telefonul fugind către zona Obor unde a şi vândut telefonul martorului R.G., de la care a fost ulterior ridicat şi restituit părţii vătămate.
La data de 19 iulie 2003, acelaşi inculpat a oprit pe partea vătămată L.G., căruia i-a smuls de la gât un lănţişor cu inimioară din argint, fiind la scurt timp observat şi oprit de organele de poliţie care au restituit părţii vătămate lănţişorul găsit asupra inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, din tâlhărie în abuz de încredere şi în subsidiar, redozarea pedepselor aplicate, apreciate ca fiind prea severe.
Prin Decizia penală nr. 434/ A din 10 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, reţinând că în mod corect instanţa de fond a înlăturat susţinerile şi apărările inculpatului, în sensul că bunurile aparţinând părţilor vătămate au fost luate cu acordul acestora, în vederea amanetării, întrucât toate probele administrate au relevat cu certitudine vinovăţia inculpatului în săvârşirea celor două infracţiuni de tâlhărie.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate s-a constatat că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a criteriilor instituite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama şi de împreurarea că inculpatul este recidivist şi în ultimii ani a săvârşit mai multe infracţiuni grave.
Împotriva hotărârilor penale sus-arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul F.I.C. reiterând practic motivele de apel, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi individualizarea pedepsei aplicate. Recursul nu a fost motivat în scris.
Examinând recursul declarat de inculpat, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează.
Probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, au evidenţiat faptul că inculpatul a deposedat părţile vătămate de bunurile respective, prin violenţă şi nicidecum nu le-a primit de la acestea, la simpla sa rugăminte.
Astfel fiind, s-a reţinut cu temei că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie.
Sub aspectul individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţele de fond şi de apel au apreciat cu justeţe criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, au fost avute în vedere la aplicarea pedepsei, gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea de săvârşire a acestora ca şi elementele care circumstanţiază persoana inculpatului, care este recidivist şi care a mai comis anterior infracţiuni cu grad ridicat de pericol social.
În raport de cele menţionate, Înalta Curte consideră că ambele critici formulate de inculpat referitor la corecta încadrare a faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi greşita individualizare a pedepsei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, nefiind incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând cauza şi din oficiu, Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul F.I.C. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iulie 2003, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I.C. împotriva deciziei penale nr. 434 A din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 20 iulie 2003, la 14 septembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4521/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4523/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
