ICCJ. Decizia nr. 4615/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4615/2004
Dosar nr. 3079/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 404 din 18 martie 2004, a condamnat pe inculpatul I.A.G. la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., dispunându-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 13 mai 2003 la zi.
Luând act că părţile vătămate M.C.A. şi D.V.E. nu s-au constituit părţi civile, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 100.000 lei de la inculpat.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 144.437,52 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă către Spitalul Clinic Colţea.
Instanţa a reţinut că, la data de 13 mai 2003, în jurul orelor 14,30, părţile vătămate D.V.E. şi M.C.A., în vârstă de 14 ani, respectiv 15 ani, s-au aflat într-o sală de jocuri pe calculator, situată pe Şoseaua Sălaj – S.C. F.P. S.R.L. La plecarea din sala de jocuri, cele două părţi vătămate au fost acostate de inculpatul I.A.G. care era însoţit de martorii T.A. şi P.I.
Inculpatul le-a întrebat pe cele două părţi vătămate dacă au bani sau telefon mobil, iar la răspunsul negativ al acestora, le-a căutat prin buzunare. Asupra părţii vătămate M.C.A., inculpatul nu a găsit bani sau bunuri care să-l intereseze, iar la D.V.E. a găsit un telefon mobil marca Nokia, model 3310 şi suma de 100.000 lei, bunuri pe care şi le-a însuşit. La insistenţele părţii vătămate D.V.E. de a-i restitui banii şi telefonul, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, după care a fugit. Cele două părţi vătămate l-au urmărit pe inculpat, solicitându-i restituirea bunurilor, moment în care acesta i-a ameninţat cu o piatră, mimând că o aruncă în direcţia lor şi le-a cerut să-l lase să plece.
Părţile vătămate s-au întors la sala de jocuri, întrucât lui D.V.E. îi curgea sânge din nas, consecinţă a loviturii primite, ocazie cu care au fost sfătuiţi de martorul C.M. să anunţe organele de poliţie.
La sosirea acestora au fost conduse la faţa locului, zona Calea Ferentari, Şoseaua Sălaj, pentru a-l depista pe inculpat.
Când au ajuns pe Calea Ferentari părţile vătămate l-au văzut pe inculpat pe terasa unui bar. Organele de poliţie au trecut la percheziţionarea acestuia, însă nu au găsit nici un ban şi nici telefonul mobil, dar au constatat că inculpatul purta alte haine decât cele cu care fusese îmbrăcat la momentul agresiunii.
Ulterior, partea vătămată D.V.E. a fost internată la Spitalul Colţea, unde a suferit o intervenţie chirurgicală la piramida nazală.
Din raportul de expertiză medico – legală rezultă că leziunile traumatice constatate au necesitat 14 – 16 zile de îngrijiri medicale.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei sus-menţionate a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, prin Decizia nr. 349 din 7 mai 2004.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitându-se reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
În raport de probele administrate, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute, iar încadrarea juridică dată faptelor este legală.
În ceea ce priveşte dozarea pedepselor, se constată că acestea au fost corect individualizată, în raport atât cu pericolul social deosebit al infracţiunilor săvârşite, astfel cum rezultă din conţinutul lor concret şi din împrejurările în care au fost comise, cât şi cu datele ce caracterizează persoana lui, care este cunoscut cu antecedente penale şi cu o comportare nesinceră pe parcursul procesului penal.
În consecinţă, întrucât motivul de recurs invocat nu este fondat, iar alte cazuri de casare, ce ar putea fi invocate din oficiu nu se constată, recursul urmează a fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 13 mai 2003 la 17 septembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 349 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 mai 2003 până la 17 septembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4613/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4616/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
