ICCJ. Decizia nr. 4613/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4613/2004
Dosar nr. 810/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1133 din 20 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererile formulate de inculpaţii E.I. şi M.A., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor ca neîntemeiate.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), l-a condamnat pe inculpatul E.I. la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia de la 13 august 2002 la 1 august 2003.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), l-a condamnat pe inculpatul M.A. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia de la 16 august 2002 la 1 august 2003.
L-a obligat pe inculpatul M.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente M.G. şi M.E. să plătească suma de 4.000.000 lei părţii civile U.F., cu titlu de despăgubiri.
S-a luat act că partea vătămată P.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpaţii E.I. şi, respectiv, M.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente, la câte 1.350.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea şi coroborarea materialului probator administrat, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 12 august 2002 inculpatul M.A., în timp ce se afla pe B-dul 1 Decembrie 1918, sector 3, a smuls de la gâtul părţii vătămate U.F. un lănţişor din aur.
În data de 13 august 2002 inculpatul E.I., în timp ce se afla pe str. Postăvarului, sector 3, a smuls de la gâtul părţii vătămate P.Z. un lănţişor din aur cu cruciuliţă.
Apărările formulate de inculpatul M.A. sunt infirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine vinovăţia acestuia.
Astfel, partea vătămată U.F. a declarat constant că inculpatul M.A. i-a smuls de la gât lănţişorul din aur, în data de 12 august 2002, pe care l-a recunoscut din grup fără ezitare, în prezenţa martorilor asistenţi C.A. şi C.M.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana acestora.
Astfel, în cazul inculpatului E.I., tribunalul a reţinut atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, precum şi faptul că este tânăr şi are un grad de instruire redus.
În cazul inculpatului M.A., tribunalul a reţinut atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că acesta deşi este necunoscut cu antecedente penale, este arestat în altă cauză, fiind cercetat pentru săvârşirea altor infracţiuni, precum şi faptul că este tânăr şi are un grad de instruire redus.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.A. şi E.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul M.A. susţine că în mod greşit s-a reţinut vinovăţia sa în comiterea infracţiunii, nefiind autorul acesteia, solicitând achitarea.
Inculpatul E.I. critică sentinţa pentru greşita individualizare a pedepsei, instanţa nereţinându-i circumstanţele atenuante favorabile, apreciind că durata arestării preventive a fost suficientă pentru ca inculpatul să înţeleagă consecinţele faptei sale.
Solicită redozarea pedepsei, în sensul stabilirii unui cuantum egal cu durata prevenţiei, iar în subsidiar să i se aplice o modalitate de executare fără privare de libertate, respectiv suspendarea condiţionată.
Prin Decizia penală nr. 63 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.A. şi E.I., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.A. şi E.I.
Inculpatul M.A. nu şi-a motivat recursul, iar la primul termen de judecată, respectiv 2 aprilie 2004, a declarat că îşi retrage recursul, prin încheierea nr. 1838, luându-se act de retragerea recursului acestui inculpat.
Inculpatul E.I., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei şi, rejudecând, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Instanţa de fond, cât şi instanţa de control judiciar, au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului recurent, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
Aşa încât, în baza probatoriului administrat în cauză, s-a reţinut în sarcina inculpatului E.I. săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), fiindu-i aplicată o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
De altfel, inculpatul nici nu contestă infracţiunea reţinută în sarcina sa, pe care a recunoscut-o, ci modalitatea de executare a pedepsei, apreciind că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenţie.
Hotărârile pronunţate în cauză sunt criticabile sub acest aspect.
Astfel, având în vedere că inculpatul E.I., minor, a avut în mod constant o atitudine procesuală sinceră, de regret faţă de faptele săvârşite, este tânăr, cu un grad de instruire redus, nu are antecedente penale, pe de o parte, iar pe de altă parte, inculpatul a executat în regim de detenţie aproximativ un an din pedeapsa aplicată, fiind arestat în perioada 13 august 2002 – 1 august 2003, Curtea apreciază că, în cauză, sunt suficiente temeiuri, care justifică aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., asigurându-se atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Este de reţinut, în acest sens, şi adeverinţa emisă de SC B.I. SRL, care atestă faptul că inculpatul este încadrat la această societate ca distribuitor, fiind caracterizat de conducerea acesteia ca un tânăr serios, cinstit şi corect, fără a crea probleme de natură disciplinară.
Aceasta demonstrează că inculpatul depune eforturi pentru a se reintegra în societate, iar executarea în continuare a pedepsei în regim privativ de libertate, nu este oportună.
Faţă de aceste considerente, urmează a fi admis recursul declarat de inculpat, casându-se ambele hotărâri pronunţate în cauză numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.
Se vor înlătura dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 110 C. pen. şi art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani şi 6 luni.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Se va constata perioada în care inculpatul a fost arestat.
Se vor menţine celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul E.I., împotriva deciziei penale nr. 63 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1133 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Înlătură dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 110 C. pen. şi art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani şi 6 luni.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 13 august 2002, până la 1 august 2003.
Menţine celelalte dispoziţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4612/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4615/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
