ICCJ. Decizia nr. 4706/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 29 din 12 februarie 2004, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului C.I., la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul corp delict.
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen., raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmare a lipsei plângerii prealabile (parte vătămată C.R.).
Inculpatul a fost obligat să plătească pentru minorul C.I.C. suma de 4.200.000 lei despăgubiri globale, cuvenite pentru perioada de la data săvârșirii faptei și în continuare câte 700.000 lei lunar despăgubiri periodice de la pronunțarea hotărârii și până la majoratul acestuia.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.R. suma de 50.000.000 lei despăgubiri materiale și 40.000.000 lei daune morale (câte 20.000.000 lei pentru partea civilă și minorul C.I.C.).
Pentru a pronunța această hotărâre, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 26 iulie 2003, pe fondul unor mai vechi relații conflictuale, determinare de pretenții la moștenirea rămasă după tată (ce-și testase averea în favoarea victimei) inculpatul s-a deplasat la locuința mamei sale, C.E., reluând discuția privitoare la vocația succesorală și drepturile de care ar fi fost lipsit pe nedrept.
La scurt timp, victima C.T. ce locuia în imediata vecinătate a intrat în curte cerându-i fratelui său, inculpatul C.I. să plece și întrucât, acesta a refuzat a încercat să-l scoată forțat, împrejurare în care s-au luat la bătaie. La un moment dat, inculpatul a scos un cuțit cu care și-a lovit fratele în piept de două ori, iar la intervenția cumnatei sale, C.R. care l-a prins de mâna înarmată, a lovit-o pe ea cauzându-i plăgi tăiate, pentru a cărei vindecare au fost necesare 16-17 zile îngrijiri medicale.
în urma agresiunii, victima C.T. a suferit leziuni grave, care au condus la deces în scurt timp, stabilindu-se la necropsie că moartea s-a datorat unor plăgi tăiate - înțepate penetrante toracice cu secționarea cordului (atriul drept), hemopericard și hemitorax consecutiv.
în termen legal, împotriva sentinței penale au declarat apel parchetul, solicitând majorarea pedepsei prin înlăturarea art. 74 și art. 76 C. pen., partea civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, precum și inculpatul care a cerut reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 100 din 29 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate apelurile declarate, cu motivarea că pedeapsa respectă dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar cuantumul despăgubirilor a fost corect stabilit.
în termen legal împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul C.I. și părțile civile C.R. și C.I.C.
Prin motivele scrise cât și orale recurentul inculpat a criticat hotărârile numai în ce privește pedeapsa aplicată pe care a aplicat-o mare în raport de circumstanțele, în care s-a comis fapta.
Recurentele părți civile au criticat hotărârile referitoare la latura penală cu privire la pedeapsa aplicată solicitând majorarea ei, iar referitor la cuantumul despăgubirilor s-a susținut că nu s-a făcut o apreciere corespunzătoare a prejudiciului suferit.
Criticile formulate vor fi examinate în raport de prevederile cazurilor de casare, prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 14 și 171 C. proc. pen., constatându-se a fi fondat doar recursul părților civile pentru cele ce urmează:
Deși instanțele au reținut corect în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare personale atenuante, au coborât pedeapsa principală cu mult sub limita minimă legală, așa încât, pedeapsa nu mai poate realiza cerințele înscrise în art. 52 C. pen. și nici nu acordă considerația necesară prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Este însă de observat că parchetul nu a recurat hotărârea pronunțată în apel, iar părțile vătămate, deși au criticat sub acest aspect hotărârile atacate, le este limitat exercițiul acestui drept procesual, în conformitate cu art. 362 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.; textul amintit dă posibilitatea persoanei vătămate de a folosi căile de atac numai în cauzele în care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă și numai în ce privește latura penală.
Această limitare este însă neconstituțională atâta timp cât nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție (art. 21 din Constituție) ceea ce presupune că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale, pe care le-a instituit nici o categorie, grup social sau persoană. Cum prevederile legale reglementează o situație de împiedicare a părții vătămate de la exercitarea căilor de atac ordinare, dispoziția este neconstituțională și în consecință, partea vătămată poate folosi calea de atac ordinară, indiferent de modul în care se pune în mișcare acțiunea penală.
Așa fiind, este întemeiată critica părții vătămate privind majorarea pedepsei aplicate inculpatului, aspect sub care recursul declarat este admisibil.
Pedeapsa de 8 ani închisoare pentru o infracțiune de omor calificat nu este proporțională pericolului social al faptei și făptuitorului, indiferent de datele ce caracterizează pe făptuitor și de împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, soldată cu un rezultat letal.
Acestea sunt considerentele pentru care, în speță, pedeapsa aplicată inculpatului se va majora, menținându-se dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și totodată cele pentru care recursul declarat de inculpat este nefondat și se va respinge potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recursul părților civile este întemeiat și în ce privește modul în care a fost soluționată acțiunea civilă, prin aceea că nu s-a făcut o judicioasă stabilire a daunelor morale.
Prin decesul victimei, părților civile li s-a creat o suferință deosebită având în vedere calitatea acestora și legăturile afective cu victima; în același timp acestea au fost lipsite de sprijinul moral și material necesar, cu atât mai mult cu cât, fiul victimei se află la o vârstă la care avea nevoie de un sprijin patern deosebit.
în acest context despăgubirile acordate sunt modice și nu pot acoperi prejudiciul moral suferit de fiul și soția victimei.
Pentru totalitatea considerentelor expuse, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a admis recursul părților civile, s-au casat hotărârile recurate numai cu privire la pedeapsă și la daunele morale, care cu ocazia rejudecării au fost majorate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5122/2004. Penal → |
|---|
