ICCJ. Decizia nr. 4995/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 916 din 10 iunie 2003, Judecătoria sectorului 6 București l-a condamnat, printre alții, pe inculpatul I.M., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 - art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
S-a dispus în baza art. 350 C. proc. pen., arestarea inculpatului.
Instanța a reținut, în fapt, că la data de 5 decembrie 2001, inculpatul I.M. i-a ajutat pe inculpații G.R. și G.M. să sustragă autoturismul Dacia 1310, aparținând părții vătămate P.G. din București.
Apelul inculpatului I.M. a fost respins prin decizia penală nr. 1321 din 22 septembrie 2003 a Tribunalului București, iar recursul aceluiași inculpat a fost respins prin decizia penală nr. 2524 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel București.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor sus-menționate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 partea I pct. 71 C. proc. pen., respectiv omisiunea reținerii stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în condițiile căreia inculpatul I.M. a săvârșit infracțiunea dedusă judecății.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul în anulare este fondat.
Așa cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului I.M., acesta a fost condamnat succesiv prin sentințe penale diferite pentru infracțiuni concurente, săvârșite cu intenție (furt, vătămare corporală, infracțiuni la legea circulației).
Prin sentința penală nr. 602 din 25 mai 1996, Judecătoria Moreni a admis cererea condamnatului și a contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 360/1996 și nr. 509/1995, ambele ale Judecătoriei Târgoviște, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare.
Condamnatul a fost arestat la 22 mai 1995 și liberat condiționat la 19 decembrie 1996, cu un rest neexecutat de 429 zile.
Cum pedeapsa cea mai grea, dintre cele incluse în operația de contopire este de un an și 6 luni închisoare, dar sentința penală nr. 360/1996 a Judecătoriei Târgoviște (pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare este consecința revocării suspendării executării și aplicării unui spor), termenul de reabilitare, calculat conform art. 135 lit. a) C. pen., este de 4 ani și 9 luni și a început să curgă de la împlinirea duratei pedepsei de 2 ani și 9 luni, respectiv de la 21 februarie 1998.
în raport de această dată, 21 februarie 1998, termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2002.
Reținând că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 5 decembrie 2001, se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Față de cele ce preced, s-a admis recursul în anulare și s-au casat hotărârile atacate, Curtea a reținut și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), referitoare la recidiva postexecutorie, în condițiile căreia inculpatul I.M. a săvârșit infracțiunea de complicitate la furt calificat la data de 5 decembrie 2001, și a procedat la o nouă individualizare a pedepsei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5166/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5000/2004. Penal → |
|---|
