ICCJ. Decizia nr. 4996/2004. Penal
| Comentarii |
|
în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I, pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 2686 din 29 mai 2003 a Judecătoriei Iași, deciziei penale nr. 918 din 28 august 2003 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 64 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași, pentru omisiunea instanțelor de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Recursul este întemeiat.
Judecătoria Iași, prin sentința penală menționată, a condamnat pe inculpatul S.C.A. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în temeiul art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada arestării preventive de la 6 septembrie 2002.
S-a reținut că, în luna august 2002, inculpatul a racolat trei minore în vederea prostituției.
Potrivit art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie ori de câte ori legea o prevede, iar pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., actele de proxenetism comise prin racolarea minorilor în vederea practicării prostituției se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Prin urmare, dispunând condamnarea inculpatului la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism în varianta calificată, instanța de fond trebuia, în temeiul textelor de lege menționate, dat fiind cuantumul pedepsei principale stabilite și prevederea expresă a normei de incriminare, să-i aplice în mod obligatoriu și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, din cele enumerate în cuprinsul art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Sesizate numai cu apelul și recursul declarate de inculpat, instanțele de control judiciar nu au putut îndrepta greșeala instanței de fond.
S-a avut în vedere cele mai sus-expuse, s-a admis recursul în anulare, s-au casat hotărârile atacate cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi și onorariul apărătorului din oficiu a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4944/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4676/2004. Penal → |
|---|
