ICCJ. Decizia nr. 4944/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 803 din 15 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 690/2004, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la o pedeapsă de un an închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie (parte vătămată P.F.).
în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie (parte vătămată Ț.I.).
în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie (parte vătămată C.E.).
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, deducându-se din pedeapsa rezultantă, aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la data de 21 decembrie 2003 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate P.F. și C.E. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara de 20 decembrie 2003, în jurul orei 20,00, partea vătămată P.F. se deplasa pe strada Ion Băilescu din sectorul 5, ocazie cu care l-a văzut apropiindu-se din spate pe inculpatul G.M., care a asigurat-o verbal că nu are de ce să se teamă. în momentul în care a ajuns-o pe partea vătămată, inculpatul a încercat să o imobilizeze, ținând-o cu o mână de gât, iar cu cealaltă a început să tragă de geanta părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept.
în aceste împrejurări partea vătămată, profitând de starea de ebrietate în care se afla inculpatul, a reușit să opună rezistență și să îl împiedice să sustragă geanta. Cu toate acestea, la un moment dat inculpatul i-a pus piedică părții vătămate, iar când aceasta se afla căzută pe stradă a lovit-o cu picioarele în zona spatelui, ulterior dezechilibrându-se și căzând peste partea vătămată. Acesta a fost momentul în care partea vătămată a reușit să se îndepărteze în fugă de la locul comiterii faptei.
în seara de 20 decembrie 2003, în jurul orei 20,30, partea vătămată Ț.I. se deplasa pe B-dul Pieptănari. în aceste împrejurări a fost acostată de inculpatul G.M., care a încercat să sustragă geanta părții vătămate, prin smulgerea curelelor cu care aceasta era prevăzută. Văzând că nu reușește să-și îndeplinească rezoluția infracțională, inculpatul a trecut la exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate. Aceasta, la rândul ei, pentru a se apăra, l-a lovit pe inculpat în cap cu o sacoșă pe care o avea în mână și, totodată a strigat după ajutor.
Intervenția martorului D.D. l-a determinat pe inculpat să părăsească locul faptei.
în seara de 20 decembrie 2003, în jurul orei 21,30, partea vătămată C.E. s-a deplasat pe strada Câlnești, la un chioșc, în scopul achiziționării unor produse alimentare. Partea vătămată a fost urmărită și imobilizată de inculpat în momentul în care, reîntorcându-se de la magazin, încerca să deschidă porțile locuinței sale. Astfel, inculpatul prin prinderea părții vătămate cu mâinile de gât a încercat deposedarea acesteia de un portofel pe care îl avea în buzunar.
Strigătele de ajutor ale părții vătămate l-au determinat pe martorul D.D. să intervină în ajutorul acesteia. De precizat este faptul că martorul era proprietarul magazinului, de unde partea vătămată cumpărase anterior diferite produse și care îl observase pe inculpat cum a urmărit-o pe aceasta.
în raport de încadrarea juridică dată faptelor, instanța a stabilit câte o pedeapsă, la individualizare reținând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și anume circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, urmarea realmente periculoasă produsă prin comiterea faptelor, gradul concret de pericol social al fiecărei fapte, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurarea că s-a aflat într-o stare avansată de ebrietate (în cauză însă nu s-a făcut dovada că inculpatul a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice în scopul de a săvârși fapte prevăzute de legea penală) și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste circumstanțe, având în vedere și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de legea penală pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.M.
Parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, motivând că acestea sunt prea mici în raport de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de modul de comitere a acestora. Față de lipsa unui loc de muncă a inculpatului în municipiul București s-a apreciat că prezența acestuia nu se justifică în această localitate, astfel că se impune aplicarea dispozițiilor art. 116 C. pen.
La primul termen de judecată inculpatul a invederat instanței că înțelege să-și retragă apelul declarat în cauză.
Prin decizia penală nr. 586/ A din 6 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul G.M.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 21 decembrie 2003 la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut că instanța de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de către inculpat și a reținut judicios vinovăția acestuia, în concordanță cu probele administrate.
Pe parcursul procesului penal, în mod constant inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise, motivând că, datorită stării de ebrietate în care s-a aflat a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
S-a mai reținut că la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv circumstanțele reale în care acesta a săvârșit faptele, în stare de ebrietate, în aceeași seară și într-o perioadă scurtă de timp, fără a reuși să sustragă vreun bun de la părțile vătămate, cât și persoana inculpatului cu o bună conduită anterior datei comiterii faptelor și cu o conduită sinceră pe tot parcursul procesului penal. S-a apreciat astfel că în mod judicios au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cărora li s-a dat o eficiență juridică corespunzătoare, prin reducerea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special.
în raport de aceste considerente s-a constatat că nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.
Față de circumstanțele reale în care inculpatul a comis faptele și de persoana acestuia s-a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 116 C. pen., prezența inculpatului în municipiul București, după executarea pedepsei neconstituind un pericol grav pentru societate, în lipsa unor probe concludente în acest sens.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.M., fără a-l motiva în scris.
înalta Curte examinând din oficiu cauza, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.
Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesuală penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care, să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Potrivit art. 3851alin. (1) C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, nedefinitive, expres enumerate de legiuitor, printre care se regăsesc și deciziile pronunțate ca instanțe de apel de către curțile de apel (art. 3851alin. (2) lit. e) C. proc. pen.), așa cum este și decizia pronunțată în cauză de Curtea de Apel București.
Dar, tot legiuitorul în articolul 3851alin. (4) C. proc. pen., a statuat că "Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. (printre care se numără și inculpatul) nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen., pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare".
Ca atare, potrivit textului de lege mai sus enunțat, inculpatul G.M. întrucât și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 803 din 15 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, nu mai are posibilitatea de a uzita de calea de atac a recursului.
Această cale de atac ar fi putut fi folosită de inculpat doar dacă prin decizia pronunțată în apel ar fi fost modificată în vreun mod soluția din sentință (în calea de atac promovată de o altă parte) și numai cu privire la această modificare.
Or, din actele dosarului rezultă că în apel, pe de o parte s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat, iar pe de altă parte a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, soluția pronunțată de instanța de fond nefiind modificată în nici un mod.
Rezultă deci, că inculpatul nu mai are la dispoziție calea de atac a recursului.
Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procedurală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, din acest motiv apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 3851alin. (4) C. proc. pen.
Va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 586 din 6 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5046/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4996/2004. Penal → |
|---|
