ICCJ. Decizia nr. 5122/2004. Penal

Decizii penale ICCJ 2004

Prin sentința penală nr. 178/ F din 22 septembrie 2003, Tribunalul Bistrița Năsăud, a condamnat pe inculpații:

1. M.P. la:

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen.

A constatat că cele două infracțiuni mai sus arătate au fost săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată, prin sentința penală nr. 552 din 2 octombrie 2000 a Judecătoriei Năsăud la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.

A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare mai sus-menționată.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultantă de 6 luni închisoare în discuție în pedepsele de:

- 5.000.000 lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;

- 5 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.;

- 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 40 din Legea nr. 82/1991.

în baza art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (1) C. pen., a dispus contopirea tuturor pedepselor, respectiv cele aplicate în cauză, cu cele aplicate prin sentința penală nr. 552/2000 a Judecătoriei Năsăud și a hotărât ca inculpata M.P. să execute pedeapsa cea mai grea și anume 1 an și 6 luni închisoare.

în baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare pe o durată de 3 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare.

S-a atras inculpatei atenția cu privire la dispozițiile art. 83 C. pen. și s-a dispus anularea centralizatoarelor cu facturi false.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și în temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpata M.P. a fost obligată la plata sumei de 298.240.000 lei, cu titlu de despăgubiri.

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra bunurilor inculpatei, prin Ordonanța I.P.J. Bistrița-Năsăud, din 11 decembrie 2001 și procesul-verbal de aplicare a sechestrului până la concurența sumei de 298.240.000 lei.

Au fost respinse, ca nefondate, pretențiile părții civile referitoare la comisionul bancar de decontare și penalități.

în baza art. 191 C. proc. pen., inculpata M.P. a fost obligată să plătească statului suma de 30.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 25.000.000 lei reprezintă cota parte din onorariul de expertiză, avansat de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud.

2. C.F.F. la:

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv un an închisoare.

în baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 C. pen.

S-a dispus anularea centralizatoarelor cu facturi fictive.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în sensul că inculpatul C.F.F. a fost obligat la plata sumei de 42.520.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului prin Ordonanța I.P.J. Bistrița-Năsăud din 11 decembrie 2001, cu privire la autoturismul Dacia 1310 și a ridicat sechestrul asigurator aplicat asupra celorlalte bunuri individualizate prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului.

Au fost respinse, ca nefondate, pretențiile părții civile referitoare la comisionul bancar de decontare și penalități.

în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 30.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 25.000.000 lei reprezintă cota parte din onorariul de expertiză avansat de D.G.F.P. Bistrița Năsăud.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin O.G. nr. 9/1998, aprobată prin Legea nr. 175/1998 și O.G. nr. 32/1999 a fost instituit sistemul de plată, pe bază de cupoane acordate gratuit agricultorilor, în vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole.

Prin Legea nr. 175/1999 și H.G. nr. 103/1999, s-au stabilit bunurile și serviciile care puteau fi achitate pe baza cupoanelor pentru agricultori, respectiv: semințe certificate, inclusiv cartofi, material de plantat pomicol și viticol certificat, îngrășăminte chimice, pesticide, motorină, furaje combinate, medicamente pentru combaterea bolilor parazitare și de reproducție la animale, lucrări mecanice de arat, grăpat, discuit, semănat, de întreținere a culturilor și de recoltat, inclusiv a celor efectuate pe pășuni și fânețe.

Sumele necesare pentru plata pe bază de cupoane, a bunurilor și serviciilor au fost prevăzute, distinct în bugetul Ministerului Agriculturii și Alimentației înainte de distribuirea cupoanelor.

în vederea decontării către furnizori a cupoanelor, acordate gratuit agricultorilor, între Ministerul Agriculturii și Alimentației și B.A. SA s-a încheiat o convenție care a reglementat obligațiile reciproce ale celor două instituții.

Prin această convenție, s-a stabilit că decontarea cupoanelor către furnizori se va face de către băncile comerciale pe baza unui comision calculat asupra valorii unui cupon.

Diferit, prin nota de negociere, s-a stabilit valoarea nominală a cupoanelor la sumele de 150.000 lei, 75.000 lei și 83.800 lei, în funcție de perioada campaniilor agricole (primăvară, vară, toamnă) în anul 1998, 175.000 lei pentru anul 1999 și 100.000 lei pentru anul 2000.

în baza acestei convenții și a instrucțiunilor trimise de B.A. SA la sucursalele județene, furnizorii care primeau cupoane pentru bunurile livrate și serviciile prestate, trebuiau să le depună la unitățile teritoriale ale băncii, însoțite de un centralizator al facturilor emise și a cupoanelor primite. La primirea cupoanelor spre decontare, banca avea, potrivit acelorași instrucțiuni, obligația de a verifica autenticitatea fiecărui cupon și dacă bunurile cumpărate și serviciile prestate se încadrează în categoriile celor stabilite a se achita pe bază de cupoane, de a plăti furnizorilor contravaloarea facturilor și de a solicita, în ziua de luni a fiecărei săptămâni, Ministerului Agriculturii și Alimentației contravaloarea cupoanelor primite în săptămâna precedentă.

Folosirea în practică a acestui sistem de cupoane pentru agricultori a scos în evidență faptul că țăranii, beneficiari ai cupoanelor, au preferat, în majoritate, să le vândă, imediat, pe piața liberă, sub valoarea lor nominală, pentru a-și procura direct, cu banii obținuți bunurile și serviciile necesare lucrărilor agricole.

De acest lucru au profitat și inculpații M.P. și C.F.F. care, în calitate de administratori de societăți comerciale, ce puteau, conform obiectului de activitate, să primească cupoane pentru bunurile livrate și serviciile prestate, în scopul obținerii de foloase materiale, au achiziționat cupoane agricole de pe piața liberă, fie direct de la beneficiari, fie de la diverși intermediari, la prețuri inferioare valorii nominale și apoi, pentru a obține decontarea cupoanelor la valoarea nominală, le-au depus la bănci, însoțite de centralizatoare și de facturi fictive de livrare de bunuri (îngrășăminte chimice, pesticide ș.a.).

Cupoanele agricole au fost achiziționate la început din banii firmei, iar, apoi, din creditele obținute de la bănci, în baza contractelor de cesionare, cu titlul de gaj, în favoarea băncii, a sumelor de încasat pentru cupoanele depuse.

în sarcina inculpatei M.P. s-au reținut următoarele:

Inculpata a îndeplinit calitatea de administrator la firma S.C. L. SRL Maieru, în perioada aprilie - august 1999, perioadă în care a achiziționat de pe piața liberă, de la diverși intermediari, un număr de 14.912 cupoane agricole, la prețuri inferioare valorii nominale de 175.000 lei/bucată.

în scopul obținerii unui profit constând în diferența dintre valoarea de achiziționare și valoarea nominală a cupoanelor inculpata a întocmit un număr de 19 centralizatoare în care a înscris numere și serii de facturi fictive, produsele livrate, valoarea acestora și numărul de cupoane din care rezultă că a vândut producătorilor agricoli îngrășăminte chimice în valoare de 2.609.600.000 lei, deși, în realitate, a livrat doar 84 tone, în valoare de 245.643.600 lei.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a stabilit că persoanele fizice înscrise în facturi, în calitate de titulari, la rubrica "cumpărător", nu existau în realitate.

Din totalul cupoanelor achiziționate, un număr de 5992, în valoare totală de 1.048.600.000 lei, inculpata le-a depus la Agenția Năsăud a B.A. SA, însoțite de 12 centralizatoare, datate în intervalul 14 mai 1999 - 3 iunie 1999 în care a înscris 37 facturi din care a depus doar 15, iar un număr de 8.920 cupoane în valoare totală de 1.561.000.000 lei le-a depus la Agenția Năsăud a B.C.R., însoțite de 17 centralizatoare de facturi de livrare, totale în intervalul 14 aprilie - 21 iulie 1999.

Inculpatul a mai întocmit în fals un număr de 4 facturi (BACE 4319629 / mai 1999; BACE 1063920 din 26 aprilie 1999; 68844779 / aprilie 1999) în care a înscris în mod nereal că s-ar fi aprovizionat cu îngrășăminte chimice de la SC R.I. SRL, SC P.I. SRL și SC C.P.C. SRL, toate cu sediul în București. Mai mult, cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că, deși în București existau societățile comerciale cu denumirile menționate de inculpată, codurile fiscale și numerele de înregistrare la Registrul Comerțului nu corespund, fiind atribuite altor societăți.

La cererea inculpatului C.F.F., inculpata M.P., a întocmit în fals pentru SC I.C. SRL, centralizatoarele nr. 4 din 19 aprilie 1999; 2 din 20 aprilie 1999; 4 din 28 aprilie 1999; 3 din 3 mai 1999, cel fără număr data 15 aprilie 1999, precum și facturile nr. 0088055 și nr. 0088056 pe care le-a depus personal la Agenția B.C.R. Năsăud. De asemenea, inculpata a mai întocmit în fals, tot pentru firma inculpatului C.F.F., centralizatoarele nr. 593 din 9 mai 1999 și nr. 628 din 20 mai 1999 pe care le-a depus la Agenția Năsăud a B.A.

După primirea și verificarea la bănci a documentelor depuse sub aspectul autenticității cupoanelor și a încadrării în H.G. nr. 103/1999 a bunurilor livrate conform facturilor, agențiile bancare au întocmit situații ale cupoanelor depuse spre decontare pe care le-au înaintat, prin intermediul B.C., la Ministerul Agriculturii și Alimentației, solicitând sumele necesare.

Prezentând drept garanție cupoanele agricole, firma inculpatei a beneficiat de la bănci, credite în valoare de 2.300.890.000 lei.

Pe data centralizatoarelor cu facturi fictive de livrare, agențiile bancare au alimentat conturile de disponibil ale firmei inculpatei, cu suma de 2.609.600.000 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 14.912 cupoane agricole.

Inculpata nu a înregistrat în contabilitatea proprie operațiunile economice privind achiziționarea și decontarea cupoanelor agricole, precum și veniturile și cheltuielile rezultate din aceste operațiuni și nu a depus la organele fiscale declarațiile privind impozitele datorate bugetului de stat.

2. în ce privește pe inculpatul C.F.F. s-a reținut următoarele:

Inculpatul C.F.F. a îndeplinit calitatea de asociat unic și administrator la SC I.C. SRL Maieru în perioada aprilie - mai 1999, perioadă în care a achiziționat, de pe piața liberă, de la diverși intermediari un număr de 4.252 cupoane agricole, la prețuri inferioare nominale de 175.000 lei, bucata.

în scopul obținerii unui profit, prin decontarea cupoanelor la valoarea nominală, inculpatul a întocmit personal 2 centralizatoare, cele cu nr. 676 din 25 mai 1999 și nr. 5 din 4 mai 1999 și a decontat alte 7 centralizatoare întocmite de sora sa, inculpata M.P., în care au fost trecute un număr de facturi fictive de livrare îngrășăminte chimice pe bază de cupoane agricole. Din acestea un număr de 3 centralizatoare cu 1.137 cupoane, în valoare de 198.975.000 lei, au fost depuse la Agenția Năsăud a B.A., iar 6 centralizatoare cu 3.115 cupoane, în valoare de 545.125.000 lei, au fost depuse la Agenția B.C.R. Năsăud.

în baza contractelor de cesiune de creanțe admise în gaj (cupoane agricole) firma inculpatului a beneficiat de credite în valoare totală de 640.340.750 lei.

Pe baza centralizatoarelor de facturi fictive de livrare, agențiile bancare au alimentat conturile de disponibil ale firmei inculpatului, cu suma de 744.100.000 lei, reprezentând valoarea nominală a celor 4.252 cupoane agricole.

Inculpatul C.F.F., nu a înregistrat în contabilitatea proprie operațiunile economice privind achiziționarea și decontarea cupoanelor agricole, a veniturilor și cheltuielilor rezultate din aceste operațiuni și nu a depus la organele fiscale declarațiile privind impozitele și taxele datorate bugetului statului, rezultate din desfășurarea acestor activități.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, inculpații M.P. și C.F.F., precum și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurii, Apelor și Mediului.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, precum și la modalitatea de executare a acestora, în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante reținute, acestora, înlăturarea prevederilor art. 81 C. pen. și dispunerea executării pedepselor prin privare de libertate, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise.

Pentru inculpata M.P., s-a solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere faptul că prejudiciul cauzat de aceasta este mai mare de 2 miliarde lei.

Inculpații, prin apelul declarat au criticat aceiași hotărâre, cu privire la greșita lor condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune întrucât nu au avut intenția de a săvârși această faptă.

De asemenea, inculpații au mai solicitat reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante privitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ori constatarea că, în legătură cu această faptă, se impune a se face aprecierea art. 18¹C. pen.

Partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurii, Apelor și Mediului, a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, în sensul de a se constata că prejudiciul cauzat este constituit din însumarea tuturor cupoanelor, a comisionului bancar de decontare și penalitățile legale calculate conform reglementărilor în materie până la data achitării acestor sume.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 141 din 29 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, inculpații M.P. și C.F.F. și de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.

în motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat următoarele:

"Este de observat faptul că așa cum a reținut și instanța de fond, de la data săvârșirii faptei și până la data judecății, au intervenit legi succesive, în privința definirii termenului de "consecințe deosebit de grave" deoarece prin O.U.G. nr. 207 din 15 noiembrie 2000 s-a stabilit că prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de un miliard lei, iar prin "consecințe deosebit de grave" se înțeleg pagube mai mari de 2 miliarde lei" și că "Raportat la datele speței, legea mai favorabilă este cea din momentul consumării infracțiunii, incidența fiind prevederile O.U.G. nr. 207/2000, în raport cu care consecințele faptei inculpatei M.P., nu pot fi calificate drept consecințe, deosebit de grave".

S-a mai arătat că probele administrate în cauză dovedesc că inculpata M.P. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată raportat la activitățile ei de a întocmi centralizatoare cu facturi fictive de livrare a unor îngrășăminte chimice în schimbul cupoanelor și de a folosi aceste acte în scopul obținerii decontării cupoanelor agricole.

Cu privire la critica parchetului privind înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatei M.P. s-a arătat că nu poate fi primită având în vedere comportamentul sincer al acesteia pe parcursul procesului penal.

Referitor la inculpatul C.F.F. s-a arătat că "probele administrate în cauză atestă că el se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., singura în formă continuată, având în vedere activitatea acestuia, care, a indus în eroare prin folosirea unor acte false, partea civilă, determinând virarea în contul firmei sale a sumelor reprezentând valoarea nominală a cupoanelor agricole, paguba cauzată de 42.520.000 lei constând în profitul brut obținut prin diferența dintre sumele investite în achiziționarea cupoanelor și cele obținute prin decontarea lor" cu precizarea că "la fel ca și în cazul inculpatei M.P., s-a dovedit că acest inculpat, C.F.F. a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, el întocmind centralizatoare cu facturi fictive de livrare și îngrășăminte chimice în schimbul cupoanelor agricole și folosind aceste acte în scopul obținerii decontării cupoanelor".

Și cu privire la acest inculpat, s-a arătat că în mod justificat s-au reținut circumstanțe atenuante, având în vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră pe parcursul judecății.

în legătură cu apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, s-a arătat că "instanța de fond a rezolvat corect latura civilă a cauzei, conform dispozitivului hotărârii, întrucât dacă s-ar accepta ideea obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând contravaloarea cupoanelor decontate, s-ar comite o nelegalitate, deoarece inculpații au investit sume de bani pentru achiziționarea cupoanelor, iar banii plătiți beneficiarilor pe cupoane au fost folosiți de aceștia tot pentru procurarea de bunuri și servicii necesare lucrărilor agricole", iar în ce privește comisioanele bancare solicitate, s-a arătat că "în mod corect a reținut instanța de fond că nu pot fi acordate, întrucât așa cum rezultă din completarea raportului de expertiză inculpații au plătit băncilor dobânzi și comisioane".

Referitor la penalitățile solicitate în sumă de 5.793.213.658 lei, pentru inculpata M.P. și de 1.832.947.559 lei pentru inculpatul C.F.F. s-a arătat că actele normative la care a făcut referire partea civilă se referă la cota majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a obligațiilor bugetare constând în impozite și taxe și diferențe la alte sume care reprezintă resurse financiare publice, fiind vorba despre o materie care prevede, sub aspect civil a speței de față, domeniul de aplicare a majorărilor de întârziere neputând fi extins și la pagubele cauzate prin infracțiune.

Cu privire la solicitarea de dobânzi pentru pagubele cauzate s-a arătat că potrivit Ordonanței nr. 9 din 21 ianuarie 2000, acestea se percep numai în raporturile comerciale și civile, ceea ce nu e cazul în speță.

Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a criticat decizia instanței de apel cu privire la:

- greșita schimbare a încadrării juridice a faptei de înșelăciune, pentru inculpatul C.F.F. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în aceeași infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), în ambele situații cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece acest inculpat nu a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru infracțiunea de înșelăciune calificată ci numai pentru infracțiunea de înșelăciune în formă calificată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- greșita schimbare a încadrării juridice a faptei de către prima instanță reținută în sarcina inculpatei M.P. din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea de înșelăciune calificată, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din moment ce din probele de la dosar, rezultă fără nici un dubiu, că prejudiciul cauzat de aceasta prin infracțiunea în discuție este mai mare de 2 miliarde lei;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate ambilor inculpați, constând în aceea că în mod nejustificat s-a reținut în favoarea lor circumstanțele atenuante, motiv pentru care s-a solicitat înlăturarea acestora și aplicarea unor pedepse care să corespundă gradului de pericol social al faptelor comise.

Partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a criticat decizia instanței de apel pentru același motiv invocat și la judecata în apel, respectiv la cuantumul despăgubirilor acordate care nu este cel real, în sensul că acesta este alcătuit din însumarea valorilor tuturor cupoanelor, a comisionului bancar de decontare, cât și a penalităților legale calculate conform reglementărilor în materie până la data achitării acestor sume.

Asupra recursurilor de față.

1. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta:

a) critica referitoare la încadrarea juridică a faptei de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului C.F.F. este neîntemeiată.

Este adevărat că la judecata în fond, prima instanță în dispozitivul hotărârii de condamnare a arătat că schimbă încadrarea juridică a faptei de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului C.F.F. din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), lucru perfect adevărat la acea dată, dar, ulterior, respectiv la data de 27 octombrie 20043, sesizând eroarea produsă prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, a înlăturat această greșeala în sensul dispus:

"îndreptarea erorii materiale, la pct. 1 din minuta sentinței penale nr. 178/F/2002, pronunțată în dosarul nr. 24/2002, în sensul că, mențiunea de la pct. 1 va avea următorul cuprins:

în baza art. 334 C. proc. pen.;

Schimbă încadrarea juridică a faptei de înșelăciune săvârșită de inculpata M.P., din înșelăciune în.

Față de această situație, susținerea parchetului în legătură cu acest aspect este nefondată și prin urmare nu poate fi primită.

b) în schimb este întemeiată critica privind greșita schimbare a încadrării juridice reținută în sarcina inculpatei M.P.

Potrivit art. 146 C. pen., astfel cum a fost modificat, succesiv, prin O.U.G. nr. 207/2000 și respectiv prin Legea nr. 456/2001, prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei.

întrucât din actele și lucrările de la dosar rezultă în mod cert că prejudiciul cauzat de inculpată prin fapta de înșelăciune, constând în cumpărarea de la beneficiari ori intermediari cupoane agricole, pe care apoi, prin întocmirea de centralizatoare însoțite de facturi fictive de livrate de bunuri, le-a prezentat B.A. și B.C.R., în baza cărora a primit contravaloarea acelor cupoane, activitate desfășurată în mai multe rânduri, dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, încadrarea juridică corectă a faptei era cea din actul de trimitere în judecată și anume art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dar și cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât ultima modificare adusă art. 146 C. pen., este mai favorabilă decât cele anterioare, având în vedere faptul că pentru existența consecințelor deosebit de grave trebuie ca prin faptă să se fi produs un prejudiciu mult mai mare, decât cel stabilit prin reglementările anterioare, situație, evident favorabilă inculpatei.

Cum prima instanță a nesocotit prevederile art. 146 C. pen., astfel cum a fost modificat, în sensul că a schimbat încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., în loc să o mențină pe cea dată prin actul de trimitere în judecată, hotărârea pronunțată este nelegală, considerent pentru care și decizia instanței de apel, care a menținut această hotărâre, este tot nelegală, sub acest aspect.

Prin urmare, pentru remedierea acestei greșeli se impune a admite recursul declarat de parchet, a casa atât decizia atacată, cât și hotărârea primei instanțe și rejudecând cauza, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune calificată, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în ambele cazuri prin reținerea prevederilor art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Schimbând încadrarea juridică a faptei într-o infracțiune mai gravă, în cauză se va proceda la o individualizare a pedepsei ce se va aplica în acord cu prevederile art. 72 și art. 52 C. pen.

în cauză se constată că se justifică menținerea circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță și menținute de instanța de apel în favoarea inculpatei, urmând să se facă și aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., cu privire la această infracțiune, dispoziție care este obligatorie.

c) critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate ambilor inculpați este fondată.

în ce privește pe inculpata M.P. această dispoziție nu mai este posibilă având în vedere că urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune în prevederile art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., pentru care textul incriminator prevede o pedeapsă maximă de 20 ani, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 81 alin. (3) C. pen., potrivit cărora suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul în care maximul pedepsei prevăzut de lege este mai mare de 15 ani închisoare.

Prin urmare, inculpata urmează să execute pedeapsa ce i se va aplica prin privare de libertate.

Față de pericolul social și gravitatea faptei, inculpatei urmează a i se aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., ce se va derula după executarea pedepsei principale.

Tot ca urmare a condamnării inculpatei la pedepse privative de libertate, în cauză se va face și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Se va menține dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatei M.P. prin sentința penală nr. 552 din 2 octombrie 2000 a Judecătoriei Năsăud, precum și constatarea ca toate pedepsele aplicate pentru faptele ce se compun sunt concurente cu faptele pentru care numita inculpată a fost condamnată în cauză.

Evident, pentru a se putea realiza în concret, atât schimbarea încadrării juridice a faptei, cât și a celorlalte situații rezultate din aceasta, în cauză, se va proceda la descontopirea pedepsei de executare, în pedepsele componente după care se va proceda din nou la recontopirea acestora, pentru stabilirea pedepsei de executat.

Și în ce privește pe inculpatul C.F.F. se constată că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune a fost greșit individualizată, în sensul că raportat la pericolul social pe care îl prezintă caracterul continuat al acesteia, și prejudiciul însemnat nerecuperat, cauzat, pedeapsa aplicată este prea mică, iar dispunerea suspendării condiționată a executării acesteia nu este justificată.

în schimb se apreciază că menținerea circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță se justifică și nu e cazul a fi înlăturate, cum s-a cerut prin recursul parchetului.

Prin urmare urmează a se majora pedeapsa aplicată inculpatului C.F.F. pentru infracțiunea de înșelăciune, cu menținerea circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul că se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., care va fi înlocuită cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86¹C. pen. și există convingerea că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza și fără executarea acesteia prin privare de libertate.

întrucât urmează ca pedeapsa ce se va aplica inculpatului să se dispună a fi suspendată condiționat sub supraveghere, se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 359 C. proc. pen. și art. 86⁴C. pen.

Și în cazul acestui inculpat se va proceda la descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente, după ce se va majora pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune se va proceda la recontopirea acestora și stabilirea pedepsei de executat.

2. Recursul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care solicită majorarea despăgubirilor acordate, prin includerea în cuantumul acestora și a comisioanelor bancare de decontare, a penalităților legale calculate conform reglementărilor în materie până la achitarea acestor sume, este nefondat.

Conform art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., autorul infracțiunii trebuie obligat la recuperarea prejudiciului cauzat prin fapta sa.

Despăgubirile datorate ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, stabilită într-o sumă globală, cum este și cazul din speță, trebuie să cuprindă atât pierderea suferită de partea civilă, cât și beneficiul nerealizat.

în situația în care obiectul material al infracțiunii îl constituie o sumă de bani, beneficiul nerealizat, ce trebuie acordat părții civile, constă, conform art. 1088 C. civ., în dobânda legală ce urmează a se plăti pe toată perioada de timp, calculată de la data săvârșirii infracțiunii și până la achitarea întregii sume datorate.

Prin urmare solicitarea de către partea civilă de a obliga pe inculpați, în afară de prejudiciul cauzat și dobânzile legale aferente acestuia, la plata altor obligații, cum sunt comisioanele bancare și penalitățile legale, exced dispozițiilor legale pe baza cărora se acordă despăgubirile cerute în penal, întrucât își au izvorul în raporturi de drept civil ori comercial și nicidecum în faptele comise de inculpați.

Sub acest aspect, motivările atât ale primei instanțe, cât și ale instanței de apel sunt corecte, motiv pentru care recursul părții civile urmează a fi respins ca atare.

Pentru considerentele arătate, s-a avut în vedere că s-a verificat decizia atacată, în raport și cu prevederile art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat și existența și a altor motive decât cele analizate, în măsură să ducă la casare, s-a constatat că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este fondat și a fost admis pentru considerentele analizate, iar recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este nefondat și a fost respins ca atare, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.

← ICCJ. Decizia nr. 4706/2004. Penal		ICCJ. Decizia nr. 5056/2004. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 5122/2004. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5122/2004. Penal