ICCJ. Decizia nr. 5012/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5012/2004
Dosar nr. 3747/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 604 din 6 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul G.M. pentru întreruperea executării pedepsei închisorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
G.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 985 din 14 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 713 din 5 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a mai reţinut că motivul invocat de condamnat, respectiv că soţia şi copilul său în vârstă de 2 ani, riscă să rămână pe drumuri, întrucât casa în care locuiesc este pe cale să se prăbuşească, nu se înscrie cazului prevăzut de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 413 din 2 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recursul prin care a solicitat admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei, invocând aceleaşi motive pe care le-a prezentat în cererea iniţială şi apoi în apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează".
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a rezultat că venitul lunar al familiei condamnatului este în cuantum de 8.420.000 lei şi nici unul din membrii familiei nu are probleme de sănătate.
Pe baza datelor menţionate, instanţele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 413 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 5011/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5021/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs → |
---|