ICCJ. Decizia nr. 5025/2004. Penal. Art.211 alin.2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5025/2004
Dosar nr. 3719/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 155 din 18 martie 2004 a Tribunalului Constanţa au fost condamnaţi inculpaţii:
- F.M.A. la patru pedepse de câte 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi la două pedepse de câte 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
- G.N.L. la patru pedepse de câte 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi la două pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
- F.M. la patru pedepse de câte 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi la două pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 3.200.000 lei către partea civilă C.M.C., 7.400.000 lei către partea civilă S.D.A., 5.000.000 lei către partea civilă P.S.C.
S-a constatat că prejudiciile cauzate părţilor vătămate T.I.A. şi C.M.C. au fost recuperate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.M.A. a unghierei folosite la săvârşirea infracţiunilor şi depuse la Camera de corpuri delicte a Poliţiei municipiului Constanţa.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a unui telefon mobil depus la camera de corpuri delicte, iar de la inculpatul G.N.L. a sumei de 300.000 lei dobândită în mod vădit din săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 2.200.000 lei cheltuieli judiciare în folosul statului, din care câte 600.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 27 iulie 2003, la iniţiativa lui F.M.A., inculpaţii au hotărât să acosteze persoanele care se plimbau pe plaja din Constanţa şi să le deposedeze de bunuri.
În jurul orei 23,00, inculpaţii au înconjurat părţile vătămate C.M.C. şi T.I.A. şi le-au cerut 50.000 lei. La refuzul acestora inculpatul F.M.A. i-a pus unghiera la gât lui C.M.C. şi le-a cerut părţilor vătămate să se aşeze în genunchi, ceea ce le-a permis celorlalţi doi să le sustragă bijuteriile din aur şi argint (lănţişor cu pandativ, brăţară, inel).
În cursul aceleiaşi nopţi, procedând în acelaşi mod, inculpaţii i-au tâlhărit pe P.S.C. şi S.D.A. cărora le-au sustras prin violenţă şi ameninţare suma de 400.000 lei, un lănţişor din aur cu pandativ şi un telefon mobil, precum şi alte două persoane, rămase neidentificate, cărora le-au sustras un telefon mobil şi un lănţişor din aur cu pandativ.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, procese-verbale de conducere în teren, proces-verbal de recunoaştere din grup, înscrisuri ridicate de la casa de amanet, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut constant faptele comise.
Inculpaţii au declarat apel împotriva sentinţei instanţei de fond, pe care au criticat-o cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate considerate ca fiind prea severe în raport de datele care îi caracterizează.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 123 din 28 mai 2004, a admis apelurile inculpaţilor F.M.A., G.N.L. şi F.M., a casat în parte hotărârea atacată şi a redus pedepsele aplicate inculpatului F.M.A. de la 13 ani şi respectiv 12 ani închisoare la câte 10 ani închisoare, fiecare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
În favoarea inculpaţilor G.N.L. şi F.M. s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor de câte 9 ani şi respectiv 8 ani închisoare la câte 6 ani închisoare, fiecare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpaţii vor executa câte 6 ani închisoare fiecare.
S-a luat act că inculpatul F.M.A. este arestat în altă cauză.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul F.M.A., în sumă de 400.000 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat că individualizarea pedepselor nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, conduita avută înainte şi în timpul procesului penal, vârsta acestora, date şi împrejurări în raport de care se impune reducerea cuantumului acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpaţii G.N.L. şi F.M.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa
Procurorul a criticat Decizia instanţei de apel cu privire la modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, solicitând să se constate că nici reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pentru inculpaţii G.N.L. şi F.M. şi nici reducerea pedepsei pentru inculpatul F.M.A. nu sunt justificate, impunându-se menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa aplicată trebuie să se constituie într-o măsură de constrângere, dar şi într-un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul său fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni (art. 52 C. pen.).
În raport de modul în care s-a dat eficienţă criteriilor generale de individualizare arătate mai sus şi s-a urmărit realizarea scopului coercitiv-educativ al pedepsei, Curtea constată că instanţele de judecată au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Reţinerea în favoarea inculpaţilor G.N.L. şi F.M. a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., este netemeinică.
Instanţa de apel a motivat aplicarea lor prin cuantumul relativ minor al prejudiciilor cauzate şi recuperarea lor, în mare parte; comportarea bună avută de inculpaţi înainte şi în timpul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti; lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpaţilor şi regretul manifestat de aceştia pentru comiterea infracţiunilor.
Aceste împrejurări nu justifică însă aplicarea unor pedepse sub minimul special în condiţiile săvârşirii unor infracţiuni cu un pericol social sporit, prin care au fost afectate bunurile, integritatea corporală şi libertatea a şase persoane.
Inculpaţii nu au ocupaţie, nu sunt încadraţi în muncă, iar săvârşirea acestor infracţiuni constituie un mijloc de obţinere a unor venituri ilicite.
Inculpaţii au părăsit municipiul Constanţa şi s-au ascuns, fiind depistaţi abia la 6 august 2003, pe baza informaţiilor furnizate de inculpatul F.M.
Având în vedere aceste considerente, Curtea urmează să înlăture prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), să procedeze la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor G.N.L. şi F.M.
Cum inculpaţii au dat dovada de sinceritate şi şi-au manifestat regretul pentru faptele săvârşite contribuind decisiv la stabilirea adevărului privind tâlhărirea, în noaptea de 27 iulie 2003 a două persoane rămase neidentificate, Curtea apreciază că aplicarea unor pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru fiecare infracţiune comisă este suficientă şi necesară reeducării acestora şi corespunde pe deplin tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Aceleaşi pedepse de câte 8 ani închisoare vor fi aplicate şi pentru fiecare din faptele săvârşite de inculpatul F.M.A. şi prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
Fiecare inculpat a avut o contribuţie la comiterea infracţiunilor, prezenţa şi participaţia fiecăruia circumscriindu-se unui scop comun şi contribuind, în egală măsură, la realizarea acestuia.
Din acest motiv, Curtea consideră că pedepsele aplicate inculpatului F.M.A. pentru fiecare faptă în parte trebuie să fie aceleaşi ca întindere şi modalitate de executare cu ale celorlalţi coautori, pentru egalitate de tratament juridic între făptuitori.
De altfel, inculpatul F.M.A. a contribuit substanţial la identificarea inculpaţilor G.N.L. şi F.M., prin informaţiile furnizate, ceea ce îl îndreptăţeşte la aplicarea unor pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, care îşi menţin însă caracterul ferm şi preventiv.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi să caseze ambele hotărâri pronunţate numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor G.N.L., F.M. şi F.M.A.
Pentru fiecare infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. (patru şi respectiv două fapte), fiecare inculpat va executa câte o pedeapsă de 8 ani închisoare, urmând ca, prin contopire, fiecare inculpat să execute pedeapsa de câte 8 ani închisoare, sporită cu câte un an închisoare, în final câte 9 ani închisoare fiecare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), prin înlăturarea art. 74 – art. 76 C. pen., pentru inculpaţii G.N.L. şi F.M.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor judecătoreşti vor fi menţinute.
Inculpatul F.M.A. este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului său din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii G.N.L. şi F.M.
Inculpaţii au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Faptele săvârşite de inculpaţii G.N.L. şi F.M. prezintă un grad de pericol ridicat, atât în privinţa modului concret de operare (numărul inculpaţilor, noaptea, prin folosirea unei unghiere ascuţite), cât şi prin consecinţele produse, atentându-se la libertatea şi integritatea fizică a unor persoane care au fost deposedate de toate bunurile de valoare avute asupra lor.
În consecinţă, nu numai că în cauză nu se impune reducerea pedepselor aplicate de instanţa de apel, dar, pentru argumentele prezentate cu ocazia examinării recursului procurorului, cuantumul acestora trebuie sporit, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Pentru aceste considerente, recursurile inculpaţilor G.N.L. şi F.M. urmează a fi respinse ca nefondate.
Inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 123/ P din 28 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 155 din 18 martie 2004 a Tribunalului Constanţa, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor G.N.L., F.M. şi F.M.A., pe care le stabileşte la câte 8 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. (patru infracţiuni) şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. (două infracţiuni), urmând ca prin contopire fiecare inculpat să execute pedeapsa câte 8 ani închisoare sporită cu câte un an închisoare, în final câte 9 ani închisoare fiecare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), prin înlăturarea art. 74 – art. 76 C. pen., pentru inculpaţii G.N.L. şi F.M.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.N.L. şi F.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Constată că inculpatul F.M.A. este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpaţii G.N.L. şi F.M. să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului F.M.A., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5023/2004. Penal. 174 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5026/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
