ICCJ. Decizia nr. 5009/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5009/2004
Dosar nr. 3444/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentul B.I. împotriva rezoluţiei nr. 333/P/2000 din 29 septembrie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei.
S-a reţinut că, în perioada 20 iulie – 21 septembrie 2000, petenţii B.I. şi B.S. au formulat plângeri penale prin care au sesizat faptul că notarii publici C.C. şi S.D. au săvârşit infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întocmind şi eliberând în anul 1999 trei testamente şi un certificat de moştenitor în care se atestă în mod nereal că au fost întocmite în anul 1990.
Prin rezoluţia nr. 333/P/2000 din 29 septembrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţia anticorupţie, urmărire penală şi criminalistică a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.C., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la S.D., având în vedere dobândirea calităţii de judecător la Curtea de Apel Craiova, s-a format dosarul penal nr. 324/P/2000, cauza fiind înaintată la 19 septembrie 2000 Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
În urma cercetărilor penale efectuate s-a stabilit înscrisurile oficiale au fost întocmite şi eliberate la solicitarea părţilor la datele când au fost şi autentificate, exemplarul testamentului aflat în arhivele Biroului Notarial Tg. Cărbuneşti şi Judecătoriei Cărbuneşti pe anul 1990 fiind identic cu cel aflat în posesia M.E., partea cu care se află în litigiu petiţionarii.
Plângerea formulată de petentul B.I. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluţia nr. 743/II/2001 din data de 24 mai 2001.
Investită cu plângerea petentului B.I., formulată potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat ca legală şi temeinică rezoluţia de neurmărire penală dispusă de procuror.
S-a reţinut că în cauză s-a dovedit fără echivoc că infracţiunile de fals intelectual, pretinse a fi fost săvârşite în anul 1999 de către cei doi notari publici, nu există, înscrisurile fiind întocmite şi eliberate la datele înscrise în încheierile de autentificare şi corespunzând întrutotul realităţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul B.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate şi, ca o consecinţă a admiterii plângerii sale şi desfiinţării rezoluţiei atacate, condamnarea intimatei C.C. pentru infracţiunea de fals intelectual.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Curtea a constatat că instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată nr. 333/P/2000 din data de 29 septembrie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor şi materialului probator din dosarul cauzei şi a constatat în mod just că soluţia de neurmărire penală dispusă faţă de notarul public C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat săvârşirea vreunei fapte penale de către notarul public.
Înscrisurile oficiale întocmite şi eliberate de acesta corespund realităţii, dovada fiind făcută prin compararea documentelor aflate în arhiva notariatului şi Judecătoriei Tg. Cărbuneşti cu cele deţinute de părţi, stabilindu-se identitatea lor.
Mai mult, certificatul de moştenitor nr. 616 din 19 noiembrie 1990 a constituit probă în dosarul Judecătoriei Tg. Cărbuneşti prin care s-a respins cererea de anulare a acestui act, sentinţa civilă nr. 1877 fiind pronunţată la 4 iulie 1991, ceea ce exclude susţinerea petiţionarului cum că înscrisul în litigiu ar fi fost falsificat în anul 1999.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că plângerea petiţionarului B.I. a fost corect respinsă de către instanţa de fond; recursul declarat de acesta fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 34 din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5008/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5010/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs → |
|---|
