ICCJ. Decizia nr. 5170/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5170/2004
Dosar nr. 2409/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr. 381 din 15 decembrie 2003, a condamnat pe inculpatul S.I. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 74 şi a art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Z.G.; conform art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat în folosul statului de la inculpat suma de 2.700.000 lei, iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, la data de 20 septembrie 2002, în jurul orei 23,30, inculpatul a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în incinta unui bar, sustrăgându-i suma de 2.700.000 lei din buzunarul pantalonilor.
Inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, însă nu i-a sustras acesteia nici o sumă de bani.
Tribunalul a reţinut însă că, apărarea inculpatului este infirmată de probele administrate în cauză, respectiv, declaraţiile de martori (B.M., G.V., G.G. şi S.M.E.) din care rezultă că, în bar, în seara respectivă partea vătămată a „cinstit" cu băutură mai multe persoane, pe care a plătit-o cu banii pe care i-a scos din buzunarul pantalonilor de blugi. După ce a fost lovită de către inculpat, partea vătămată nu a mai făcut plăţi, fiind în prezenţa permanentă a martorilor până în momentul în care a ajuns la domiciliu.
Instanţa a ajuns la concluzia că, părţii vătămate i s-au luat banii, pe care îi avea asupra sa, şi care îi fuseseră daţi de martorul D.S. în aceeaşi seară de la patronul din Bucureşti, unde partea vătămată lucrase, în momentul în care s-a aflat în stare de inconştienţă în incinta toaletei, însoţită de către inculpat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul prin care a considerat-o netemeinică şi nelegală, deoarece el nu a sustras nici o sumă de bani de la Z.G., solicitând ca, prin admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 264 din 8 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că „din declaraţiile martorilor prezenţi la producerea incidentului, coroborate cu declaraţiile persoanei vătămate, rezultă că aceasta din urmă, după ce a fost lovită de către inculpat a fost deposedată de toţi banii care-i rămăseseră după achitarea consumaţiei".
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, respectiv, în ultima zi, 19 aprilie 2004, astfel cum rezultă de pe ştampila oficiului poştal din localitatea Giurgiu, aplicată pe plicul cu care a fost expediat recursul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În acest sens, se menţionează că, din depoziţiile unor martori rezultă că în momentul părăsirii barului, după consumarea conflictului, partea vătămată avea banii la ea, împrejurare în care se solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Un al doilea motiv de recurs are în vedere nelegalitatea sentinţei, întrucât „judecarea în fond a cauzei s-a efectuat cu o vădită lipsă de procedură cu inculpatul S.I. care nu fusese în măsură să-şi propună probe, el aflându-se în Spania, situaţie aflată ulterior". Aşa fiind, se impune casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 3855 alin. (1) pct. 18 şi pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
1. Din coroborarea depoziţiilor martorilor C.G.D., B.M., G.V., G.G., M.M. şi S.M. cu declaraţiile constante ale părţii vătămate Z.G., rezultă fără nici un dubiu, că, în noaptea de 20 septembrie 2002, în jurul orei 23,30, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice în toaleta barului S.C. C. S.R.L. din Giurgiu, a fost lovită din spate în cap, de către inculpatul S.I., care a intrat după ea, şi i-a luat din buzunarul pantalonilor suma de 2.700.000 lei.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal, nr. 42/ E din 27 ianuarie 2003, întocmit de Serviciul judeţean de medicină legală Giurgiu, numitul Z.G. a prezentat leziuni „traumatism cranio-facial cu fractura piramidei nazale, cu epistaxis oprit spontan; plagă contuză temporală dreaptă şi avulsie dentară", ce puteau fi produse prin lovire cu corpuri dure, pentru care a necesitat aproximativ 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Leziunile produse, din punct de vedere medico-legal, nu i-au pus viaţa în primejdie şi nu a rămas cu infirmitate fizică sau psihică.
Aşa fiind, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului rezultă din probele complet analizate şi just apreciate de către cele două instanţe, care nu au comis nici „o eroare gravă de fapt" în interpretarea lor.
2. Nefondat se dovedeşte şi cel de-al doilea caz de recurs, referitor la citarea nelegală a unei părţi sau la imposibilitatea acesteia de a se prezenta la judecata în primă instanţă şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.
Astfel, la termenul din 9 iunie 2003, inculpatul S.I., prezent în instanţă a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales (Tribunalul Giurgiu, încheierea din 9 iunie 2003), iar la 23 iunie 2003, inculpatului, asistat de avocat ales B.S.G., i s-a luat declaraţie, avocatul său solicitând „proba cu martorii din acte, acte în circumstanţiere şi o adresă către Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în vederea întocmirii unui referat de evaluare" (încheierea din 23 iunie 2003).
La termenele următoare, respectiv, 24 septembrie, 15 octombrie, 10 noiembrie, 24 noiembrie şi 15 decembrie 2003, S.I., în stare de libertate şi cu termen în cunoştinţă, nu s-a mai prezentat în instanţă, fiind reprezentat de către apărătorul său ales, deci cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că, nu se poate susţine „vădita lipsă de procedură cu inculpatul, care nu a fost în măsură să-şi propună probe".
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constatând neîndeplinite cerinţele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 264 A din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5169/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5171/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
